Iar a sunat alarma prin toată casa. Iar au urlat telefoanele de ziceai că-i atac chimic sau bombă atomică. O primejdie deosebită, din nou. Un eveniment epocal: o să plouă.

Nu numai că o să plouă. Chiar o să fie și furtună. E foarte posibil chiar să și fulgere. Români, e prăpăd! E dezastru! O să plouă! Chiar o să și fulgere! Stați în casă, ascundeți-vă precum șobolanii, e groaznic și oribil, e sfîrșitul lumii!!

Sîntem patetici. Sîntem atît de mediocri în patetismul nostru isteric, încît reușim contraperformanța de a zvîrli în ridicol pînă și dezastrul. Am inventat acest curat meșteșug de tîmpenie, numit RO-Alert, sau cum naiba îi zice, care a ajuns să ne piuie în cap zi și noapte, la orice fleac.

Metoda nu e nouă. A fost prima dată patentată de mass media. Se numește tabloidizare. La început ziarele. Pe urmă televiziunile. Niște dobitoci care au bagatelizat apocalipsa, cu breaking news-ul lor din cinci în cinci minute și cu știrile lor apocaliptice inventate din nimic, doar să mai stoarcă un reziduu de rating de la o audiență cu emoțiile din ce în ce mai tăbăcite.

Această bagatelizare a dezastrului ne tocește simțurile și ne face să zvîrlim în derizoriu orice atenționare. Eu deja am scurmat prin măruntaiele telefonului și am închis orice piu piu. Poate să atace și marțienii, pot să umble și dinozaurii pe stradă, nu mă interesează. Dacă a ajuns cretinul ăsta de telefon să-mi urle în cap cînd dorm sau cînd sînt la film pentru a mă atenționa că o să plouă, mai bine fără. Dă-te-n morții mă-tii de cretin, că-mi strici feng șuiul degeaba. Hai sictir. Close. Delete. Off. Fuck off.

Jumătate din oameni se desensitivează și nu mai vor să mai știe de nimic, ca mine. Poa’ să pice și bomba atomică, nu mai cred autoritățile neam. Niște cretini meschini, care încearcă să-și umfle importanța.

În schimb, cealaltă jumătate se duce în partea ailaltă, la prea prea. Trăiește o fandacsie continuă.

Săriți, vin rușii. Săriți, vin tătarii. Săriți, fulgeră. Săriți, o să murim. Săriți, e din nou dezastru. Iar încă unul. Au creierii făcuți varză de această continuă avalanșă de suprastimulare. De unde și comportamentul lor social: votează cu Nicușor Dan și cu Clotilde Armand și sînt cretini cu spume în fiecare minut al existenței lor.

Ieri m-am întors dintr-o scurtă vacanță. Am fost pe mare, în Mediterană. Vreo două zile am avut vînturi de cel puțin 70 de km pe oră, cu rafale de peste 100 de km pe oră. Ceva deosebit, un fleac: aproape furtună. Barca a mers, vîntul a bătut. Noi ne-am văzut de treabă. Am strîns un pic din extremități, dar ne-am văzut de treabă. Și nu eram singurii: mai erau și alții pe mare. Mulți alții.

La aceste standarde, ar fi trebuit ca telefonul meu să urle în mod constant, fără oprire. După standardele noastre de catastrofă continuă, amărîții ăia de greci ar trebui să stea ascunși în buncărele antiatomice mereu, să nu mai scoată nasul pe-afară. Pentru că, ce să vezi, hai să vă spun un mare breaking news: în Grecia bate vîntul tare. Mereu.

Măi frate, pe bune, nu știu grecii ăia cum de se descurcă în asemenea condiții apocaliptice. Bate vîntul și n-am auzit nici un telefon piuind a apocalipsă.

Doamne Dumnezeule. Sîntem patetici fără de speranță, fără de vindecare. Sîntem niște dobitoci mediocri, care ne înfășurăm într-un preș de isterie inutilă precum se înfășoară Napoleon în steag, în tabloul ăla celebru, cînd era el tînăr și erou. Sîntem de o mediocritate tîmpă, flască, băltită și băloasă, ca niște ciobani proști proptiți în bîta lor mioritică. Și n-o să ne facem bine deloc. Nu evul ăsta. Nici evul celălalt. Nici măcar după Apocalipsă.

Hai, că ne merităm soarta. Ascundeți-vă precum gîndacii sub covor, proștilor, pentru că plouă afară.