Prin Poiana Închisă a tinereții noastre
Era probabil august, ca acum. Sau iulie. Nici nu mai contează. Cert era că era timp de mers pe munte. Vară. Vacanță. Fără griji – încă. Acele timpuri fără de timp. Eram sus în creastă. Singura creastă care conta. Singura creastă care o știam destul de bine. Singura creastă pe care am făcut-o și singur, […]