Lupta anti-plagiat? Aceeași harneală superioară ca și lupta anti-corupție. Doar o manieră bine pusă la punct metodologic prin care sistemul stăpînește societatea, prin controlul pe care îl exercită asupra clasei politice. Nimic nou sub soare.

Există corupți buni, de care nu se atinge nimeni? Există, există. Milioane de euro găsiți în portbagaje? Ai dă capu meu, cum să nu. S-a întîmplat ceva? Să fim serioși. Dar saci cu voturi furați în dreptul camerelor de supraveghere? S-a întîmplat ceva? Borduri peste borduri? S-a întîmplat ceva? Nici n-o să se întîmple.

Doar corupții răi trebuie înfierați cu aprigă indignare deontologică și defilați prin fața camerelor de luat vederi, pentru necesarele cinci minute de ură orwelliene. Pe ăia buni lăsați-i în pace, ignorați-i. Că sînt buni, ai noștri, de-ai noștri. Fac treabă, nu se poate să-i deranjăm. Izolete. Izolete everywhere.

Deci e bine. Deci vă place geometria variabilă. Beți încet, că sînteți deontologi, să nu faceți ciuma roșie în gît.

La fel și cu plagiatele. Ponta a plagiat? Habar n-am. Probabil da. A urlat toată societatea deontologică din România? A urlat. Vai, ce spume deontoloage la gură au făcut micuții. Dottore. Dottore. S-a șercanizat doamna Emilia în mod util? S-a șercanizat, cum să nu se șercanizeze. Dacă trebe, trebe.

Credeți că doamna Emilia a făcut documentarea? Da, da, cum să nu. Cîtă pricepere pe distinsa doamnă civilă. Uite, caută aici. Pe urmă aici. Vezi să nu cumva să nu folosești și această sursă. Da, cum să nu. Pe persoană fizică, distinsa doamnă deontoloagă. Mă și bufnește rîsul cînd mă gîndesc cît de singură a fost sărăcuța de ea în demersurile sale complexe, dar pricepute.

Ah, cîte arhive. Ah, cîtă discreție profesională de la niște profesioniști care chiar știu cum trebuie lucrat în arhive, unde să caute. Da, da, cum să nu. Mai întîi în dosar, pe urmă direct la țintă. Și după aia, pînă în capăt la troilebuz, în fund la doamna taxatoare. Pasă la doamna deontoloagă, la trompețică. Ah, cît de util social. Ah, ce salubrizare valorică. Ah, ce imperativ categorial. Ce necesitate liber asumată. Îmi dau și lacrimile de emoție deontoloagă.

Pe urmă a venit Kodruța la rînd. A plagiat? Habar n-am. Probabil da. Dintr-o dată, societatea deontoloagă n-a mai zis nimica. S-a dus naibii toată necesitatea de salubrizare valorică, de utilitate socială. Ce faci, băă? Dai în doamna noastră?

Nu numai că n-au sărit să muște. Ba din contră, i-au găsit circumstanțe atenuante acestei lumini justițiare a României. Toți liicenii acestei lumi plină de liiceni triști, dar superiori s-au ridicat indignați să facă zid de apărare pentru sfînta care salvează țara din ghearele penalilor. Doar patru la sută, deci nu se pune. Doar decît.

La fel cum au făcut și cu erata în miezul nopții, dată de niște slugi necesare, astfel încît să nu se valideze referendumul de demitere a diktatorului petrov. Zid cu piepturile, să nu încaseze doamna glonț. Să vă explicăm cum n-a dat domnu’ cu pumnu’, cum e doar un pixel albastru. Să vă explicăm cîți români sînt de fapt în țară, deci referendumul nu se pune. La fel și cu Sfînta Kodruța Cea Fără De Prihană. Vai, cum vă permiteți să spuneți că Sfînta Kodruța a plagiat? Dînsa e perfectă. Iar voi sînteți niște primitivi. Țineți cu rușii și cu chinejii. Huooo. Trădătorilor. Vă atingeți de sfînta noastră lumină deontoloagă. Da, da. Cum să nu.

Pe urmă au venit alții la rînd să fie tăvăliți în mod convenabil cu plagiatul. Vă mai aduceți aminte de Petre Tobă? Vai, ce l-au mai tăvălit cînd sistemul n-a mai avut nevoie de el. A plagiat Tobă? Habar n-am. Probabil da. Era de partea proastă a deontologiei? Era, era. Tocmai se schimbase geometria variabilă și devenise din vînător vînat. Deci fără milă. Dați-i la operație, dați-l jos de pe cal, mama lui de penal deghizat în general. Pardon: comisar-șef. Pardon: chestor-șef.

Plagiatul pe post de mîner convenabil, de instrument de compromitere. Vai, ce surpriză. Nici nu ne-am fi gîndit. Au rușii un termen drag sufletului lor de kagebiști: kompromat. Acronim de la “material compromițător”. Rușii pur și simplu iubesc acronimele. IMS, IAS, SMS, GDS. Kompromatul e foarte folositor. Îl folosești la nevoie, să controlezi micuții, să fie slugi docile. La cine trebuie, îl scoți. La cine nu, lasă-l acolo, că poate e nevoie mai încolo. Va veni și vremea aia. Dacă trebe, trebe.

Și, ce să vezi, cine folosește acest termen “kompromat”, taman zilele astea? Distinsa doamnă victimă Șercan. Ah, ce dureros. Aha, deci fiți atenți că doamna știe ce înseamnă “kompromat”. Păi cum să nu știe, că a fost rotiță necesară fix în acest mecanism necesar. Dacă nici dînsa nu știe ce e aia kompromat, cine să știe?

Acuma, cel mai recent pe lista de kompromețeală necesară, Ciucă. Să-i crească mînere și lui, că prea a ajuns la putere. Să nu i se urce la cap. Serviciile dau la picioare serviciilor. Că e multe servicii pe lumea asta, dom’le, iar concurența e inevitabilă acolo sus, în aerul rarefiat al puterii pe bază de kompromat. A plagiat Ciucă? Habar n-am. Probabil da. Fiind însă de partea bună a deontologiei, dintr-o dată sistemul, în loc să se prăvale asupra lui și să-l tăvălească precum pe Ponta, dottore, dottore, ce să vezi? Și-a pus toate rotițele în mișcare s-o mermelească necruțător pe distinsa coadă de topor Emilia Șercan.

Și doamna Șercan ce face, cînd se transformă din vînător în vînat, trăiască lupta pentru pace și geometria variabilă a aruncatului cu kompromat în ventilator? Descoperă că nu e nici un pic de dreptate pe lumea asta. Că sistemul o poate tăvăli, amenința, să-i șoptească duios la ureche “te fac, cucoană, ai grijă pe unde treci strada, vezi că s-ar cam putea să te calce tramvaiul în sufragerie noaptea pe la două, cînd te trezești să te duci să-ți iei un pahar cu apă”.

Și doamna Șercan e ultragiată?? E indignată?? Pe bune??Vai, mă înfior. Ah, ce dureros. Kurat kompromat, kukoană dragă.

Păi pînă acum n-ai fost folosită dumneata în mod convenabil drept coadă de topor deontologică? O tefelistă necesară, întocmai și la timp? N-ai înțeles pînă acum cum funcționează deontologia? Cu geometrie variabilă. Cînd trebe, trebe. Cînd nu, te calcă tramvaiul în sufragerie.

Ce nu înțelege doamna Șercan? A beneficiat. A bătut palma cu cei care i-au arătat calea și lumina. A contribuit la lupta pentru pace și la gestionarea aerului rarefiat al puterii pe bază de kompromat. Acuma, dintr-o dată, e victimă. A lovit-o geometria variabilă. S-a modificat schimbarea. Ah, ce dureros. Vai, cum simt nevoia să vărs lacrimi fierbinți. Mă simt emoționat. Simt gust de telenovelă tristă în gură. Garçon, o frapieră cu paracetamol, la domnu’ aici, la masa trei, te rog. Că mă simt năpădit de sentimente puternice, dar deosebite. Și simt nevoia să consum.

Toate plăcuțele suedeze nu fac cît lacrimile mele de emoție sinceră, dar dezinteresată la soarta distinsei cozi de topor Emilia Șercan. Să bea încet, că sistemul îi vrea binele. Și o ajută să traverseze sufrageria noaptea tîrziu, pe la două, cînd se duce să-și ia un pahar cu apă. Să bea încet, cu grijă. Nu știe bancul sovietic? Ar trebui să-l știe, că lucrează în domeniu. Apa rece, glonțul cald. Cine știe ce se poate întîmpla. Să nu facă naibii pneumonie. Pe vremea asta cu Covidul, pneumonie îi trebuie dînsei? “Am pneumonie, doctorii mi-au zis că n-am…”

Ah, ce delicios. Mediokru, cum ar fi urlat diktatorul din Mad Max Patru, la volanul unui monstru pe patru roți. Sau, și mai adecvat situației, să fim în ton cu antropologia băștinașilor: “un fleac: au ciuruit-o”, cum ar fi hăhăit disprețuitor diktatorul petrov, ăla pe care l-a servit cu sîrguinciozitate distinsa doamnă Șercan.

Să fie primit. Doamna Șercan își primește simbria. Treizeci de arginți și restul amenințări de la ăia care chiar pot amenința. Că au cu ce.

Ghinion.

Nota redacției: Cum Strict Secret este dedicat românilor care caută „altceva”, dincolo de zgomotul alb al mașinilor de manipulare, poate nu ar strica să țineți minte trei litere: NCN. E un post TV de știri și opinie cu totul altfel, pe care îl găsiți în grilele tuturor cabliștilor români, în zona posturilor informative. Nu mai zapați PESTE el, adăstați câteva minute pe zi pe NCN. O să vedeți, o să vă placă si o să vreți să rămâneți tot mai mult acolo.

PS: Mă poți susține cumpărându-mi cărțile de pe www.liviualexa.com