de Mirel PALADA, sociolog si expert in comunicare
Unul din lucrurile vagi, dar necesare la care umanitatea aspiră din zorii istoriei este bunul simț. Formalizat, acest concept a căpătat încetul cu încetul denumirea de rațiune. E de dorit să ai bun simț, să fii rațional. Uneori bunul simț înșeală – sînt o grămadă de dezbateri riguroase pe această temă. Dar de cele mai multe ori cele două idei se alimentează una pe cealaltă.
Această idee măreață stă la baza marii revoluții de gîndire care ne-a adus aici, în prezentul ăsta plin de bunăstare, Netflix and chill. Se numește revoluția științifică.
Știința e cheia. Știința e baza fundamentului temeliei. Fără știință, nu ai nici poduri, nici asfalt, nici aspirator, nici motor cu combustie internă, nici pufuleți, nici producții agricole din ce în ce mai eficiente, nici banalul bec care ne luminează viața, nici clădiri, nici Internet, nici tancuri, nici ceasuri, nici medicamente, nici nimic din tot ce ne înconjoară.
Am zis medicamente? Medicamentele sînt pe bază de știință? Pe bune???…
Aici voiam să ajung. La relația dintre pandemie și știință.
Pe bază de știință, acum doi ani ni s-a tras semnalul de alarmă. Vine urgia. Să fugim, ne mănîncă. Oprim tot, punem cîrpa la gură, lăsăm tot deoparte, ne izolăm și respirăm cu grijă, să nu murim. Pardon, n-am zis bine. Simpla cîrpă nu este de ajuns. Trebuie măști de-alea medicinale. Pardon, nici măștile medicinale nu sînt de ajuns. Doar sfînta mască FPP2, un paragon de știință și de complicăciune, ne scoate din această catastrofă.
Repede, toți în mod obligatoriu masca FPP2 pe mutră! Culcat! Atac aerian! Toți în adăposturile subterane! Și toată lumea neapărat vaccinată! Vă ordon: vaccinare obligatorie! Repede! Culcat!!
Aha. Știință. Aha. Știință, deci ordin. Aha.
Știința are un obicei nasol, pentru care o înjură multă lume, acuzînd-o că are toane, că e capricioasă ca o domniță răsfățată. Știința se tot schimbă. Huooo, urlă detractorii științei. Ce știință e asta dacă azi ziceți una, mîine alta. Ne-ați înnebunit de cap. Vă hotărîți și voi?
Electronul este particulă sau undă? Soarele se învîrte în jurul Soarelui, sau invers? Cum să existe lebede negre? Toată lumea știe că toate lebedele sînt albe. Continentele alea, cum Doamne feri puteți să afirmați că se mișcă pe fața Pămîntului? D’apăi n-or fi coji de portocală, mama lor de continente…
În mod formal, acest nărav necesar al științei de a pune mereu la îndoială ce a descoperit pînă atunci se numește falsificabilitate. Facem o afirmație. “Toate lebedele sînt albe”. O luăm ca atare, dar ne străduim să vedem dacă, totuși, nu există și lebede negre. Dacă dăm peste o lebădă neagră în peregrinările noastre prin tărîmuri îndepărtate, venim degrabă și spunem: afirmația noastră este greșită.
La fel și cu soarele. Soarele răsare în fiecare zi. În fiecare zi de la est. Cu cît avem mai multe zile în care să se întîmple asta, cu atît e mai probabil ca afirmația să fie adevărată. Dar totuși, trebuie să fim cîrcotași și să ne îndoim. Mereu să ne îndoim. Dacă totuși mîine nu răsare? Sau răsare din altă parte, de la nord? Sau răsar doi sori, unul galben și unul violet?
La baza științei funcționează îndoiala. O îndoială cu metodă, nu așa oricum. Aici intervine bunul simț. Un concept îngălat, fuzzy, dar care e suficient de pertinent pentru folosința de zi cu zi. A răsărit soarele pînă acum de un milion de ori, neîntrerupt, constant, mereu de la est? Înseamnă că așa e. Chiar e adevărată afirmația. Probabilistică bayesiană de cea mai bună calitate.
Cînd apare excepția, cînd afirmațiile noastre nu mai funcționează, avem bunul simț să recunoaștem că totuși nu-i așa și să căutăm alte explicații, care să ne facă viața mai bună, mai predictibilă, mai ferită de primejdii.
Ei bine, zilele astea acest bun simț e distribuit cam aiurea pe fața pămîntului.
Încet încet, avem din ce în ce mai multe semnale că sărăcia asta de Covid nu mai e așa de periculos. Că urletele isterice ale sergenților majori care ne conduc sînt abuzive și servesc mai degrabă scopuri individuale, să rămînă ei în continuare la putere, folosindu-se de pretextul cu primejdia de sănătate care ne amenință.
Știți voi, vestitul instrumentar conceptual al securiștilor: vulnerabilități, riscuri, amenințări. Doamne, ce amenințați sîntem. Doamne, ce trebuie să ascultăm de urletele sergenților majori cocoțați în vîrful puterii.
Semnele sînt din ce în ce mai clare. Semne pe bază de știință. Stai așa, că nu prea mai e așa. O fi fost atunci, la început. Dar acum s-a schimbat modificarea. Acuma izolarea și panica mai mult strică. Nu mai spunem că începem să bănuim că nici izolarea și panica din ultimii doi ani nu prea au folosit la mare lucru, ci poate chiar mai rău au stricat.
Așa e. Au murit oameni de Covid. A fost bine că ne-am focalizat pe această amenințare. Dar a fost rău că am lăsat baltă tot restul vieții obișnuite. Că n-am mai tratat nici o boală, în afară de Covid. Că am oprit pur și simplu accesul în spitale pentru restul bolnavilor. De unde un val de morți de cancer, de diabet, de inimă, bolile care în mod obișnuit macină societățile dezvoltate.
Am cîrpit într-o parte și a pocnit în partea cealaltă. Am oprit un glob întreg să ne scufundăm în isterie și în panică. Am scos armata pe străzi, cu pistolul semiautomat atîrnat de gît. Am pus miliția să fie și mai arbitrară, și mai abuzivă. Dar ce frumos ne-a pus imnul la megafon…
Pe baza acestor semne de bun simț, din ce în ce mai multe țări încep să aibă o atitudine de bun simț și să afirme: bre, s-ar cam putea să fi greșit. S-ar cam putea să trebuiască să ne oprim, să revenim la ce făceam înainte de a deveni dilii la cap.
Au englezii o vorbă: keep calm and carry on. Exact asta face Anglia acum. Pe bază de bun simț științific, vine și spune. S-a modificat schimbarea, nu mai sînt aceleași condiții. Deci trebuie să schimbăm și măsurile.
Hai, gata. Gata cu obligativitățile. Gata cu sărăcia aia de certificat verde, un nou pașaport care să limiteze drepturile și libertățile individuale. Gata cu sărăcia de cîrpă pe față. Covidul s-a transformat într-o sărăcie de gripă obișnuită. Deci să ieșim din adăposturile antiatomice și să ne vedem de viață. Să-l tratăm ca pe o gripă obișnuită. Carry on. Common sense.
Nu doar englezii spun asta. Și danezii. Și suedezii. Și israelienii. Și spaniolii. Înalta Curte din SUA a dat peste mînă dictaturii sanitare și i-a interzis să interzică. Nu puteți să împiedicați oamenii să meargă la muncă. Avem din ce în ce mai multe țări care să spună: gata cu fandacsia, hai să ne întoarcem la ale noastre, să vedem ce putem repara. Keep calm and carry on. Circulați, circulați, nu e nimic de văzut.
La fel de adevărat este că sînt și alte țări care insistă să continue cu dictatura fascismului sanitar. În China nu mișcă nimic fără învoială de la stăpînire. Nu vreți să știți ce e acolo. Se închid orașe întregi de la o oră la alta. Ești controlat în mod constant, necruțător. Nemții, ca de obicei, sînt ce-au fost dintotdeauna: niște fasciști. Impun vaccinarea obligatorie. Măsoară cu bățul distanța dintre oameni pe stradă. Calcă în picioare drepturi și libertăți elementare.
Nu ești vaccinat, nu ai certificat verde, nu ai voie să participi în societate. Ești pa. Ești paria. Te-ai vaccinat acum un an? Sorry, valabilitatea certificatului tocmai s-a schimbat. Am hotărît noi, că așa ne-a trăznit nouă, să o scurtăm. Nu mai e de un an. E de nouă luni. Nu mai contează că ai trecut prin boală. Doar vaccinat. Și nu doar vaccinat simplu. Doar cu a treia doză. Doar cu booster. Și boosterul nu mai e la un an sau la șase luni. E la patru luni. Pardon. La trei luni.
Probabil în ritmul ăsta o să fie din săptămînă în săptămînă. O să vă vaccinați pînă în 2024. Și în 2024 mai discutăm. Poate o prelungim. Poate o facem pînă în 2124.
Și austriecii sînt la fel de fasciști ca și nemții. Că doar nu degeaba or fi popoare înrudite, verișori de nărav. Francezii țin și ei cu tot dinadinsul să-și agaseze cetățenii, să-i enerveze pe primitivi, pe cei care nu vor să se vaccineze. Auzi tu, să-ți propui ca politică de stat să-ți enervezi cetățenii. Asta da tupeu. Asta da democrație și drepturile omului.
Toți intenșii fasciști fac asta în răspăr cu ce se întîmplă în realitate. Deși sînt din ce în ce mai clare semne că și chiar dacă te vaccinezi, tot te îmbolnăvești. Că și dacă te vaccinezi, tot răspîndești boala. Că de fapt imunizarea naturală este mult mai puternică decît cea artificială și că ar trebui să profităm de acest val Omicron pentru a obține mult-rîvnita imunitate de turmă. Că masca în aer liber este o tîmpenie absolută.
Toate măsurile luate pînă acum în dileala asta de catastrofă sanitară au fost legitimate pe bază de știință. Izolare. Testare. Vaccinare. Mască. Control social.
Okey. Bine, știință. Dar acum avem dovezi că știința voastră e perfectibilă. Că nu e chiar așa, că de fapt e diferit. Cînd știința este falsificată, își schimbă concluziile.
Englezii au ținut cont de bun simț și de logica științei și au procedat în consecință. Voi de ce n-o faceți? Unde se termină știința și începe harneala, ideologia, propaganda? Unde se termină bunul simț și falsificabilitatea și începe dictatura mascată?
Cînd se termină sperietura asta, ce veți scoate din pălărie să mențineți dictatura, starea de urgență, să fiți abuzivi cu legea în mînă? Războiul cu rușii? Încălzirea globală? Invazia extratereștrilor mici păroși și vărgați vernil pe burtă, care vor să ne mănînce pe toți?
Cred în știință. Cred în lege. Să moară pisica, o viață întreagă mi-am construit-o pe baza acestei ideologii. Căci totul e ideologie pe lumea asta, indiferent dacă e religie, doctrină politică, rigoare științifică sau avînt artistic.
Dar, crezînd în știință, nu cred neapărat în descoperirile sale, cît mai ales și mai ales în procesul ei de gîndire. Cînd avem dovezi noi, regîndim sistemul teoretic, schimbăm modificarea, o luăm de la capăt și ne adaptăm gîndirea la noile date ale realității. Numai boul e consecvent. Numai dogma este imuabilă.
Acum, semnele sînt din ce în ce mai clare. Am fost boi, pentru că am fost consecvenți. N-a fost știință, a fost dogmă și harneală și propagandă. E cazul să ieșim din jugul acestei greșeli de gîndire. E cazul să ne dăm ochelarii de cal jos de la ochi, să ne uităm împrejur. Merită să continuăm toată zăticnirea asta? Cui îi folosește să continue isteria?
Dar mai ales și mai ales, pentru că încă am naivitatea să mai cred în lege și în dreptate, pun întrebarea elementară. Văzînd că s-a greșit la nivel formal, de legi și de politici publice, nu e cazul să tragem la răspundere pe cei care au greșit?
Nu ca să ne răzbunăm pe ei, ci ca să transmitem un semn celor care urmează să nu mai facă aceleași greșeli. De-aia există justiție și sancțiune și pedeapsă: nu pentru răzbunare, ci pentru îndreptarea socială.
Nu e cumva cazul ca cei care au greșit să iasă în față și să declare, precum Tudor Postelnicu atunci cînd a căzut comunismul: onorată instanță, am fost un dobitoc? Să iasă toți intenșii dictaturii sanitare și ai impunerii “vremelnicei” stări de alertă timp de doi ani de zile să își ceară scuze? Nu iertare. Măcar scuze. Da, dom’le, am luat măsuri greșite. Am creat panică inutilă.
Ca în Israel, unde deja ministrul de finanțe a venit să zică: e foarte posibil să fi luat măsuri excesive, abuzive, inutile. Hai să terminăm cu dileala. Ca în Danemarca, unde presa a venit să zică: am creat panică degeaba. Ne cerem scuze, ne-a luat de cap.
Să vină vreunul din strălucitorii ăia gomoși și scorțoși și solemni la pupitrul ăla de putere, înțoliți gomos și formal, să recunoască. Da, dom’le, așa e. Au murit oameni degeaba, de alte boli decît de Covid, pentru că n-au avut parte de tratament. Da, dom’le, am închis afaceri degeaba. Da, dom’le, am scufundat țara în sărăcie. Am distrus viitorul unei generații de copii, împiedicîndu-i să facă școală. Da, dom’le, am blocat o țară întreagă, am aplicat măsuri abuzive, excesive și ne-a plăcut.
Da, dom’le. Da, onorată instanță. Recunoaștem că am fost dobitoci.
Bine, hai să nu folosim cuvinte puternice. Poate ne vine greu să recunoaștem că am fost dobitoci. Poate nu e cuvîntul potrivit. Poate nu e cazul să folosim jigniri. Postelnicu folosea cuvinte din alte vremuri, nu știa ce zice, săracul de el. Nu mai e cazul acum să folosim asemenea cuvinte. Nu-i frumos.
Atunci măcar ceva mai de bun simț, mai moale. Niște scuze măcar. O înclinare a capului. Niște cuvinte scorțoase, de limbaj de lemn administrativ. O medalie comemorativă, ceva. O jerbă de flori la mormîntul mortului necunoscut, din alte cauze decît cele de Covid.
De ani de zile, stăm în gură cu abuzul în servici mai ceva ca Zdreanță cu rața. Îl rostogolim pe unde apucăm. Îl folosim pe post de bîtă convenabilă, să moară dușmanii politici. Clamăm justiția, să vină să-i pedepsească pe cei vinovați. Acuma, dintr-o dată, ce să vezi, nu mai pomenește nimeni de consecințele juridice ale deciziilor politice greșite.
Gata, a dat mila peste noi. Nu mai vrem să mai judecăm pe nimeni. Las-o așa, cum a căzut. Las-o, mă, la punctu’ mort. Nimeni nu e vinovat. Ca la Revoluție. Nimeni n-a fost judecat, teroriștii nu există. Nimeni n-a omorît pe nimeni, a fost doar un meteorit cu gloanțe. Doar decît. A fost o mermeleală istorică necesară.
Oamenii care au murit degeaba în acești doi ani de zăticnire, nimeni nu va plăti pentru asta. Abuzurile și încălcarea Constituției, hai să ne facem că nu s-au întîmplat. Toți sînt niște eroi. Hai să-i lăsăm acolo, să-și facă treaba în continuare, că uite ce nasol este.
Voi nu vedeți ce primejdii groaznice ne amenință? Vin rușii. Vine încălzirea globală. Vin extratereștrii. Tu nu înțelegi că trebuie să fie stare de alertă, deși instanțele judecătorești le-au anulat?
Nu. Nu înțeleg. Nu înțeleg de nici un fel. Poate n-am bun simț. Poate nu era bine să-mi dau jos ochelarii de cal de la ochi. Poate sînt eu un dobitoc care nu acceptă marea resetare. Pardon, să scriem cu litere mari, că așa ne învață conspiraționiștii: Marea Resetare.
Poate n-o să se întîmple nimic. Niciodată nu se întîmplă nimic. Sînt din ce în ce mai convins de asta. Nu există dreptate pe lumea asta. Nu există jusțiție. Nu există adevăr. Există doar harneală, și ideologie, și propagandă. Și sete de putere. Și control social.
Restul? Fugi dom’le de-aici cu bunul tău simț. Mai rău ne încurcă. Hai să prelungim starea de alertă încă o lună. Doar o lună. Pînă în 2024. Pe urmă încă un pic. Pînă în 2124. Hai să vă vaccinați obligatoriu din trei în trei luni. Pe urmă din trei în trei săptămîni. Un fleac. Ziceți mersi că n-o punem din săptămînă în săptămînă. Sîntem generoși.
O să fie bine. O să vă placă. Doare la început. Dar pe urmă n-o să mai simțiți nimic. O să vă obișnuiți. Omul se obișnuiește cu orice. Și pe urmă, oricum o să muriți, dați-vă încolo de cetățeni. N-o să mai apuce nimeni 2124. Deci de ce vă strofocați inutil?
Așa e. Ne strofocăm inutil. Nu se va întîmpla nimic. Carry on și cîrpa pe bot.
Ghinion.
1 comentariu
Adaugă comentariu