Ați zis că sunteți sătui de presa care face scandal din orice, dar care nu pune în dezbatere subiecte adevărate, problemele reale ale societății românești. Hai, dacă e așa, vă dau eu astăzi, la Strict Secret, un subiect de dezbatere greu, tabu, cu impact social enorm: salariile profesorilor și atârnătorilor administrativi din universitățile românești.
Vă plângeți că țara asta nu merge bine, că pruncii noștri sunt tot mai needucați, tot mai agramați, vă plângeți că nu își găsesc de lucru sau că diplomele lor universitare nu mai valorează nimic. Vă plângeți că resursa umană de lucru a României e tot mai slab pregătită. Că, deși fac facultăți și mastere, majoritatea absolvenților ajung să nu lucreze în “domeniu”, ba chiar ajung angajați la casele de marcat de la Kaufland sau Lidl.
Pentru dumneavoastră, cei care dați share în sute de mii de exemplare la ancheta Recorder cu “Marele Alb”, dar nu sunteți în stare să donați un euro ca să le susțineți jurnalismul, pentru voi, cititorii Strict Secret, care vreți investigații jurnalistice, dar să fie despre vedetele de carton ale cluburilor de noapte, ei bine, pentru dumneavoastră mi-am șters câteva zile din viață ca să pot să vă ofer topul salariilor nesimțite ale profesorilor universitari din România, mă refer la cei care lucrează în universitățile de stat.
Muncă de chinez bătrân, asta am făcut, o muncă pe care niciun jurnalist din România nu a făcut-o până acum.
Și rezultatul e șocant.
Voi înjurați politicienii, securiștii, înjurați magistrații că au salarii foarte mari, prea mari, dar uitați că, undeva, pitiți după siglele universităților de stat românești, se ascund mii de profesori universitari sau personal administrativ care trăiesc regește fără să le ceară nimeni socoteală. Și o fac de ani de zile, pe silent, ca și cum noi nu ar trebui să îi vedem cum își trag salarii din banii noștri. Mai mult, acești nababi universitari au stat bine mersi acasă în ultimii 2 ani de COVID: nu i-ați auzit zbierând că pe angajații din HORECA sau că pe angajații altor sectoare din societatea românească. Și știți de ce? Că ei nu au avut de ce să zbiere: profesorii universitari din România și-au încasat simbriile grase la secundă, lună de lună, fără să aibă probleme.
Demersul meu jurnalistic va crea multă emoție, cu siguranță multe reproșuri din partea universitarilor nababi.
Pentru că scutur pomul unei caste ce se pretinde de neatins în România: profesorii universitari de la stat, plătiți cu MII de euro pe lună.
Înainte însă de a mă înjura, măcar ascultați-mi argumentele cu care am pornit la drum în a scrie și documenta această investigație.
Prin această anchetă, eu și miile de cititori nu le cerem musai socoteală profilor universitari, ci le batem obrazul. Avem multe motive să o facem.
Am fost chemați să înțelegem și să susținem, acum mulți ani, ideea că profesorii universitari au nevoie de salarii mai mari, ca să se poată ocupa cu demnitate de formarea elitei României.
Dar, în ultimii 32 de ani, universitățile de stat românești nu au fost altceva decât fabrici de diplome inutile: de pe băncile universităților de stat românești au ieșit prea puține note înalte, prea puține elite. În 32 de ani, sistemul universitar de stat a bifat foarte puține reforme, a făcut foarte puțină cercetare.
Cu superioritatea prostească a celor ce și-au văzut sacii în căruță, universitarii României nu au mișcat niciun deget ca să convingă opinia publică și politicienii că și dascălii din sistemul preuniversitar merită să fie mai bine plătiți. În școlile și liceele românești, dascălii sunt plătiți cu salarii de mizerie, însă predau cu mai multă pasiune și vocație decât universitarii. Ei și-au păstrat menirea.
Dar cea mai mare greșeală de care pot fi acuzați universitarii de stat ai României este lipsa de responsabilitate. Au uitat că sunt responsabili pentru meseria prestată, pentru felul în care creierele României trebuie pregătite ca să ducă țara spre mai bine. Au uitat să fie responsabili pentru miile de euro pe lună pe care îi primesc din buzunarele NOASTRE, ale tuturor românilor. An de an, Ministerul Educației împarte peste 1 miliard de euro celor 55 de universități de stat din România. Din acest bani, universitățile folosesc un procent situat între 54 și 65 % pentru “cheltuielile cu personalul”.
Practic, își dau salarii obeze din banii românilor și, dacă îi întrebi de sănătate, zbiară iritați și scot în față sintagma “autonomie universitară”.
Avem însă această observație: de câteva vreme, și sistemul universitar de stat, dar și sistemul medical românesc, au angajați care sunt plătiți regește, “așa cum merită”, în timp ce alte categorii importante ale societății salivează la aceste privilegii (sau normalități) financiare. Observația de mai sus ne aduce însă și o concluzie: deși acum ambele sisteme au salarii performante, ele nu performează.
Zeci de mii de profesori universitari și personal administrativ din universitățile de stat din România halesc luna de luna TIR-uri de bani pe post de salarii și “produc” foarte puțin, dezolant de puțin: cei mai mulți nu produc cărți relevante, ci maculatură, în urmă lor nu rămâne mai nimic; toți vânează bani din proiecte, bani ușori, unde îi pun la muncă pe asistenți, iar ei vin la încasare.
Am selectat dintre zecile de mii, doar 1100 de bastani universitari. În zilele obositoare de documentare, am ridicat de mai multe ori “pragul” de selecție, până am ajuns la un minim de 150 000 de lei pe an. Atât de bogați sunt oamenii ăștia.
Din cei 1100, cei mai mulți sunt pleavă academică. Foarte puțini sunt cei ce merită aplauze și despre care se poate spune că merită chiar mai mult: câțiva cercetători reputați, dascăli serioși ce nu abdică de la Rostul lor.
Dar și pe aceștia îi acuz, chiar mai abitir decât pe cei ce constituie pleava universitară.
Pe Dascăli și pe cercetătorii adevărați ai României îi acuz că tac deja prea strident în fața crizei morale ce otrăvește România. Unde sunt creierele României, de ce nu vorbesc? De ce nu iau poziție în fața lipselor de reforme, a birocrației mentale din aparatul de stat românesc? De ce nu le mai pasă de România și de viitorimea ei?
Mai îndurați-mă câteva secunde, măcar din respectul pe care l-aș merita pentru că am trudit atâta la această investigație. Căci problema e foarte complexă și contează toate nuanțele.
55 de universitati de stat romanesti, mai ceva ca magazinele Mega Image
Dacă vă vine să credeți, din bugetul public, noi, românii, susținem cu cașcaval nu mai puțin de 55 de unități de învățământ superior de stat, din care 7 au caracter militar. Practic, fiecare regiune istorică a ajuns să aibă constelația ei de universități. Dacă a vrut parlamentarul Gogoașă să facă universitate la Reșița sau la Suceava sau la Petroșani sau Alba-Iulia, asta s-a întâmplat. Multe dintre aceste “universități” nu valorează nimic din punctul de vedere al standardelor, însă poporul e nevoie să plătească an de an aberația existenței lor.
Iar asta costă. Ne costă. Cam 1 miliard de euro pe an.
În numele deschiderii “accesului liber la educație”, am deschis universități mai ceva decât Mega Image-ul magazine: au scăpat de magia universitară Botoșani și Vaslui, Ulcea, Ialomița și Giurgiul.
Felul în care se finanțează universitățile de stat este decis de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, un organism precambrian compus din niște arahnoide universitare. În lipsa lor de bun simț, membrii Consiliului nici măcar nu au mai publicat rapoartele de finanțare pe 2020 și 2021.
Chiar dacă singurul raport găsit de noi e din 2019, tot e destul de relevant să vedeți coscogea banetul încasat de cele 55 de universități de stat românești. Vă vând un pont, consultând rapoartele din 2020 ale unor rectori, pot să vă spun că sumele sunt cu totul altele în 2021. Adică mult mai mari. În unele cazuri și cu 60 % mai mari. Și aici există o “politică” – universitățile care nu sunt critice la adresa Ministerului Educației primesc mai mulți bani de tocat…
Miclea: “Universitatile au neglijat responsabilitatea lor socială”
În lumina confuză a acestor considerente, i-am cerut un punct de vedere profesorului Mircea Miclea, unul dintre cei mai onorabili miniștri ai Educației din istoria României, un om care mereu a vorbit despre nevoia de reforme, fără să își aplece coloana în fața politrucilor.
“Cred ca demersul dumneavoastra jurnalistic e foarte bun chiar si numai din prisma faptului ca orice sistem osificat trebuie scuturat din cand in cand. Doar jurnalistii pot face asta. Daca discutam despre ultimii doi ani, prestația universitatilor în mediul online a fost extrem de deficitară, în general, cu excepții, trebuie spus că există excepții, ca să nu apară că e un atac colectiv, pentru că atunci o să fie nemulțumiți ăia care și-au făcut treaba.
Daca discutam despre aceste salarii mari, ca idee generală, e important sa spunem ca universitățile au minimalizat in ultime vreme responsabilitatea lor publică si au supralicitat autonomia lor. Au folosit adesea autonomia universitară self-serving, pentru a-și satisface diverse interese, neglijând responsabilitatea lor socială. Vă reamintesc că acesta a fost unul dintre primele paragrafe care au fost atacate în Legea educației… era un articol clar, care lega autonomia universitară de responsabilitatea publică.
M-ati intrebat daca e nevoie de 55 de universități în 2021. Nu, nu e nevoie. Nu e nevoie decât de, probabil, de 10 universități. Ar fi suficiente. Dar așa au fost vremurile, s-a creat la presiunile parlamentarilor toată povestea asta. Ea s-a oprit în momentul în care am schimbat legea. Nu vă aduceți aminte? Era un consiliu CNEAU, Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Universitară. Ăla era subordonat complet Parlamentului. Mecanismul era așa: un parlamentar mergea la ei și spunea „Vreau Universitatea la Alba-Iulia… Sau la Reșița.” Și ăia, știind că bugetul lor depinde de Parlament, făceau raportul favorabil, caci la ei, bugetul era stabilit de Parlament. Erau subordonați Parlamentului. Raportul lor era favorabil, și-atunci, în baza raportului, parlamentarii făceau proiect de lege și votau legea și creau o Universitate, era convenabil, că universitățile trebuie să fie finanțate prin lege. Ei, în 2005 am desființat chestia asta…, când ei și-au înființat ARACIS-ul, care este de utilitate publică, agenție de utilitate public care nu mai era subordonată Parlamentului. Și de-atunci nu s-au mai înființat noi universități. Până atunci, s-au înființat peste tot pe unde oprea trenul“, spune profesorul clujean Mircea Miclea.
Scurte note si impresii despre experiența mea din această anchetă
Pana sa va “delectati” cu salariile celor 1100 de nababi universitari, trebuie sa va las scrise si cateva observatii contrase la finalul atator zile de cercetare:
– am citit peste 10 000 de declaratii de avere in circa 3 zile si jumatate, cu dormit 4 ore pe noapte
– mi-a luat 8 ore sa introduc datele colectate intr-un Excel
– trebuie sa remarc nesimtirea crasa a celor de la Universitatea de Vest Timisoara – declaratiile de avere dela UVT sunt puse in sistem “trenulet”, aruncate de-a valma: un pdf aferent literei P contine 35 de declaratii de avere si interese ale universitarilor al caror nume incepe cu P. Daca vrei sa il gasesti pe unul anume, trebuie sa scrolezi sute de pagini, fiindca poate e la finalul pdf-ului. Cum ti-a fi norocul…
– rectorul Universitatii din Sibiu este expert in dume de comunicare. In Raportul Rectorului, vorbeste despre orice, numai despre situatia financiara, nu: nu tu venituri, nu tu cheltuieli cu personalul, doar se lauda singur.
– alti peizani tehnologici sunt taranusii de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, care au scanate precar declaratiile de avere si le-au pus pe site cu curul in sus
– alti universitari lipsiti de bun simt sunt cei de la Alba, unde declaratiile de avere sunt neactualizate
– La Universitatea Al. Ioan Cuza din Iasi, pastorita de fostul ministru al Justitiei, Tudorel Toader, declaratii de avere sunt puse in anusul site-ului web. Ca sa ma razbun, mi-am notat sa va scriu un detaliu: pe langa salariul enorm, Tudorel Toader, rectorul UAIC, incaseaza si 370.568 lei pensie!!!
– designul site-ului Universitatii Valahia este din 2012
– Universitatea Oradea, poreclita si Sorbonica, are un website care se incarca mai incet ca un melc alcoolist
– UBB Cluj are cel mai structurat, clar si transparent site
– Tablagiul militar Ghita Barsan, rectorul Academiei Fortelor Terestre Sibiu, are venitul confidential. Toti rectorii Romaniei sunt transparenti, popotarul asta, nu vrea sa fie
– Rusine tuturor celor din conducerea Academiei de Politie Al Ioan Cuza si, mai ales, rectorului securist Chindris Claudiu, fost ofiter SRI si Doi S’un sfert – toti sunteti niste tablagii de doi lei, cu declaratiile voastre de avere secretizate cu tot
– desi mai jos aveti 1100 de salarii super babane din mediul universitar de stat, sa nu uitati ca, de la locul 1100 in jos, cateva zeci de mii de atarnatori sug si ei salarii foarte bune, chiar daca mai mici decat ale bastanilor. Universitatile de stat romanesti sunt sinecuri extraordinare, unde munca e putina, salariile superbe si mereu e rost de spagi, daca te ocupi de achizitii sau de alte “intreprinderi” lucrative.
NOTA:
Daca te intereseaza sa ma sustii, sa vezi cum gandesc si cum scriu, daca te intereseaza ce se va intampla cu lumea asta mare din care si tu faci parte, comanda-ti cartea mea de pe www.liviualexa.com
Strict Secret este un site cu dezvaluiri adevarate, am dovedit asta inca de la inceput, si ne vom construi foarte repede reputatia de ziar al adevaratelor secrete.
Sunt Liviu Alexa, jurnalist clujean, unul de “provincie”, dar am dat lovituri mari de presa la viata mea: dezvaluirile despre pedofilul Cristian Pomohaci, dezvaluirile despre afacerile de milioane ale DELTAMED, firma prietenului drag al lui Raed Arafat, care ia toate licitatiile pe ambulante din Romania, dezvaluirile despre adulterul lui Ciprian Marica care facea bici-bici cu o blonda la un hotel din Cluj-Napoca, eu v-am dezvaluit aici cum a incercat generalul Gabriel Oprea sa o violeze pe procuroarea Laura Codruta Kovesi, asa ca merita sa urmariti proiectul meu editorial, Strict Secret.
Nu iti cer bani ca sa citesti anchetele mele, stiu ca te doare in cot de jurnalisti, noi, jurnalistii, contam pentru tine doar subiectul iti e pe plac. Nu iti cer sa donezi bani, fiindca stiu ca nu o sa o faci, n-ai facut-o nici in cazul Recorder, nici in cazul Rise Project. Esti doar un roman ca oricare altul ce va citi gratuit munca mea si va trece la un al site.
Ai un pont? Contacteaza-ma pe 0720 00 88 88 – via Whatsapp, Telegram sau Signal sau scrie-mi pe emailul mailstrictsecret@gmail.com
Daca ti-e frica sa iti dezvalui identitatea, fa-ti un Gmail anonim, dar trimite-mi totusi ce ai in tolba: razbuna-te sau cauta sa ma folosesti aratand si altora nedreptatile ce au loc in Romania.
Lista trădării naționale. Aceștia sunt adevărații gropari ai României. Intelectualitatea românească tace în mod laș și-și roade ciolanul! Vă dați seama ce ar însemna ca fiecare dintre acești trântori să fi produs într-un an de zile un proiect de lege, o strategie de lucru în domeniul său de activitate sau o invenție? Or fi vreo câteva zeci care mai mișcă câte ceva. Ca și realizatorul articolului, nu-mi cer scuze, pentru că și aceștia sunt în culpă. Ăștia și mulți ca ei au stat acasă și au încasat aceste salarii nesimțite. Pentru acești trântori și mulți, mulți alții, de-al de Câțu a împrumutat zecile de miliarde de euro pe care le vor plăti sărmanii, pentru că ăștia nu produc nimic. Majoritatea nu produc într-un an nici măcar o ceapă degerată. Cred că se impune urgent introducerea legii marțiale pe teritoriul României. Dacă românii vor să mai aibă o țară și un viitor pentru copiii lor.
Faceti un calcul simplu: impartiti suma incasata intr-un an la nr de ore maxim platibile (3048-2032 per an * 1.5) si veti vedea tariful orar minimal. Ei, la cel de pe locul 1 ((venit de 832820) iese un tarif orar de 273 RON, suma imposibila conform legislatiei romanesti.
Curtea de conturi ar trebui sa se sesizeze!
Jurnalistul Liviu Alexa a făcut o muncă de Sisif. Ce vedeți în listă nu sunt toate veniturile intelectualilor României. Mulți dintre ei au venituri mult mai mari, trecute la rubricile venituri din alte surse (activități independente), venituri din pensii, venituri din premii.
Preotul Constantin Necula, care propovăduiește la TV intrarea lui Iisus în Ierusalim pe un asin împrumutat, a avut în anul 2020 venituri în total de 195.246 ron, deși a avut un venit salarial modest de numai 111.450 ron în calitate de prodecan al Facultății de Teologie din Sibiu.
interesant este ca desi nu e domeniul meu, am gasit cateva cazuri de persoane care au doua si chiar trei locuri de munca …… 3 X 8 ore de munca =24 ore! cand mananca,dorm etc.? cu scuzele de rigoare 2 persoane sunt dublate …
Nu are voie conform codului muncii sa depaseasca 10/12 ore de munca pe zi. Poate avea 2-3 locuri de munca dar cu 2, cu 3, cu 4 ore iar cumulat sa insumeze 10 sau 12( aici trebuie mentinut ca la 12 ore consecutive de lucru este nevoie de 24 ore pauza; de ex. paznicii)
De s-ar controla si salariile la fel….
Buna ziua, sunt profesor universitar la Valahia, gradul maxim, vechime maxima, salariul meu nu depaseste niciodata 8000 lei cu tot cu plata orelor suplimentare! M-a uimit articolul dvs, poate aceste venituri sunt nu numai din salarii, ci si din proiecte nationale si internationale, sau poate sunt anuale si nu lunare….
Daca aceste cifre sunt adevarate, nu ar fi rau ca ele sa fie facute publice institutiilor implicate, iar curtea de conturi sa declanseze o ancheta. Dar daca nu sunt adevarate, ar trebui sa va retrageti articolul. Cu stima, Prof. univ. dr. Luminita Duta
Doamnă prof. univ. Luminita Duta, vă vorbește unul dintre “proștii” care are două licențe și un fost șef de promoție. Ați citit vreunul dintre articolele domnului profesor Petrișor Peiu? Știți cumva care este salariul minim pe economie, care este rata de abandon școlar, care este viitorul studenților pe care-i pregătiți? Care este ultimul proiect național la care să fi participat un grup de profesori universitari dintre cei de pe lista scurtă de 1.100 de intelectuali ai României? Câți euro a produs ultimul proiect al profesorilor unversitari prezentați pe listă sau care este programul de salvare a României propus de aceștia? D-voastră știți să vă uitați numai în sus. Și vă uimește faptul că aveți un venit de numai 8.000 de lei pe lună, adică 96.000 lei/an. Priviți și în jos ca să vedeți sărăcia din jurul d-voastră. Ați făcut un calcul ca să aflați câți bani câștigă românii angajați în sectorul privat în comparație cu salariile bugetarilor? Știți cumva câți bani aduc bugetarii, prin munca lor, la bugetul de stat? Care este ultimul apel național semnat de cei 1.100 de intelectuali români pentru a atrage atenția politicienilor privind stadiul de dezastru al economiei românești?
Domnule Militaru,venitul meu este format din mai multe ore prestate la mai multe universitati. Salariul de baza a unui profesor universitar conform legii invatamantului este intre 7000 si 13000 lei. Nu depasesc intervalul legal desi fac naveta intre universitati. Sunt la gradul maxim cu vechimea maxima, asta va spuneam. Privesc in jos, sigur ca privesc si diferentele de salarii sunt f mari. Dar nu va luati de mine pt asta! Luati-va de cei care fac salariile si dau aceste salarii nesimtite! Luati-va de parlamentari…stiti ce salarii au ei?
Doamnă profesor universitar dr. Luminita Duta, unde s-au format politicienii de care să mă iau eu? Nu cumva prin instituțiile universitare românești? Mulți au doctorate făcute la apelul bocancilor. Dar de ce intelectualii iluștri ai României, care formează corpusul universitar, nu îndrăznesc să se ia de salariile nesimțite ale politicienilor? Câți profesori universitari doctori în științe medicale au semnat tratate cu indicații asumate privind vaccinarea sau nevaccinarea, tratamentul corect anticovid și altele? Am fost vaccinat precum un animal: obligat să semnez o hârtie în care eu îmi asumam toate riscurile vaccinului. Nici o analiză medicală. nici un istoric medical în baza căruia să se recomande un anumit vaccin. Ca mine, milioane de români, au fost tratați ca animalele. Cine răspunde? Eu, tratat precum un animal. Sau doar Arafat, lăsat în față de șmecheri ca să încaseze oprobriul, sau profesorul pensionar V.A. care a indrăznit să mai spună câte ceva, știind că ăștia din sistem nu mai au ce-i face? Toată intelectualitatea așteaptă ca “proștii” să sară în față și să fie bătuți de jandarmi în stradă, în timp ce ei își mănâncă în liniște friptura și cozonacul.
Eu nu formez politicieni, ci ingineri in software care isi gasesc joburi bune! Si eu sunt indignata de aceste venituri colosale. Intrebati pe colegii de la Stiinte politice, ce fel de politicieni formeaza!
Sunt adevarate, puteti consulta declaratiile de avere de pe net, lista a fost intocmita dupa datele din aceste documente.
Doamna profesor, ziceti ca veniturile dvs. mari provin si din proiecte nationale si internationale. Dar ce rezultate CU VALOARE EFECTIVA PENTRU PROPASIREA ECONOMIEI SI/SAU CULTURII ROMANESTI au produs/ produc ele ? In prima instanta m-as multumi chiar si numai cu o lista de lucrari publicate in reviste – de preferat, internationale si/sau de top in domeniul lor – pentru o prima evaluare a valorii reale a muncii dvs. de profesor universitar. Nu zic ca nu m-ar interesa si sa citesc teza dvs. de doctorat – daca exista – si sa aflu pe cate publicatii in reviste internationale se bazeaza. Apoi, as dori sa aflu care este continutul prezentei dvs. pe Google Scholar Citations… daca e cazul, fiindca acolo se uita cam toti recrutorii seriosi pt a evalua profesionalismul in cercetare al unei persoane cu functia dvs. Si,in final, am o intrebare: cand aveti timp sa va perfectionati – de preferinta, in mod continuu – cursul pe care-l tineti, sau cand aveti timp sa faceti – sau chiar numai sa supervizati, serios, cercetarile “internationale” pe care pretindeti ca le faceti – sau, in sfarsit, cand aveti timp sa va documentati din revistele serioase internationale pentru intreaga dvs. activitate, de vreme ce alergati de colo-colo pe la mai multe universitati ? Stiu ca-mi veti raspunde cel mult in doi peri… sau deloc, dar intrebarile mele raman valabile fara rezerva. Cu motivarea dvs. ii puteti convinge doar pe fraierii de romani de pe strada, care chiar va platesc salariul, nu insa si pe cineva care cunoaste sistemul universitar din Vest sau SUA, unde exigentele sunt reale.
Imi pare rau domnule. Eu n am venituri din proiecte de nici un fel.
Sunteti malitios. Nu are niciun articol in reviste cu peer-review serios, iar de la abilitarea in 2016 la prestigioasa UPG Ploiesti nu a publicat nimic.
Aceste sunt salariile adevărate, citește legea deontologiei jurnalistice, și ia aminte!
Salariile mari sunt ale celor pe funcții de conducere, un asistent sau un lector/șef lucrări are un salariu care nu poate fi comparat cu acelea, iar pe deasupra face și munca de jos.
Ce este cel mai tragic, este faptul ca toti cei care citesc chiar cred acest lucru…. Aceste sume sunt luate din declaratiile de avere care se afla pe site-uri si care inglobeaza venitul pe un an de zile al omului respectiv, venit care cumuleaza gradatie de merit, norma didactica, proiecte nationale si internationale etc. Asta nu spune nimeni…
Nu spune nimeni ca, in perioada pandemica, universitatile au lucrat din prima zi a starii de urgenta (si chiar au lucrat….., nu ca ziaristii si ceilalti care chiar au stat, cel putin o luna de zile degeaba si au incasat salariile ca atare!) In fine, sa scoatem ochii unora si altora, suntem cei mai buni (noi, romanii!!!!) dar nu ne uitam la cata rautate si dispret exista fata de cei care ne cladesc viitorul. De asta am ajuns in halul asta, pleava Europei.
unde ati lucrat voi tot anul? lucrati 8 luni pe an si chiar si in lunile alea pasati tot la asistenti. sunt veniturile provenite de la UNIVERSITATE, nu conteaza ca sunt si mici gradatii de merit. sunt venituri nete care atesta ca sunteti niste nababi
Este tare cand gradatiile de merit mentionate de dvs. sint luate tot de cei mari, de sefi, ca deh, merita.
Recent, Universitatea Stanford (California, SUA) a pus la dispoziţie o actualizare a clasamentului celor mai citaţi oameni de ştiinţă din întreaga lume, cunoscut sub numele de „Top World Ranking 2%”. Este vorba de o bază de date disponibilă public, realizată împreună cu Editura Elsevier cu aproape 200.000 de oameni de ştiinţă de top, care oferă informaţii despre impactul acestora de-a lungul întregii cariere sau pentru un singur an (2020).
Lista completă a cercetătorilor este disponibilă aici: https://elsevier.digitalcommonsdata.com/datasets/btchxktzyw/3
Citeste mai mult: adev.ro/r29csl
Citeste mai mult: adev.ro/r29csl
Unii dintre cei 1100 se gasesc si pe lista de la Stanford. Dar asta nu e spectaculos pt Liviutza…
Domnule ghert, ar fi interesant să ne comunicați și procentul din PIB rezultat din producțiile celor trecuți pe lista de la Stanford. Obosiți-vă vă rog cu o documentare precum cea a jurnalistului pe care-l luați la mișto cu Liviutza, ca să-i desconsiderați munca. Aș vrea să aflu că unii intelectuali din lista de 1.100 au contribuit la crearea medicamentului anticovid. Eventual că au făcut eforturi ca el să fie produs în România. Sau poate aflăm că niște cercetători români de pe listă au creat un gaz care să înlocuiască gazul metan pe care-l plătesc “proștii” de români altor “băieți deștepți” din economia mioritică.
Nu verific. Întreb care este procentul celor din lista celor 1100 în „Top World Ranking 2%”. Dacă sunt măcar 50 %, ne liniștim! Ia vedeți cum e!
As fi extrem de interesat si onorat sa aflu de la dvs. numele tuturor celor ce se afla pe “lista de la Stanford” amintita de d-l profesor Sarbu; eu n-am depistat decat un singur nume romanesc pe acea lista, dar recunosc ca am explorat-o superficial; nici pe Liviutza n-am gasit-o, dar probabil ca i s-a facut o nedreptate (sic!). Va rog, deci, sa ne comunicati cele cateva nume cunoscute de dvs. de pe lista Stanford ! Multumesc anticipat !
https://view.officeapps.live.com/op/view.aspx?src=http%3A%2F%2Fasociatiadidactica.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2021%2F10%2FLista-Stanford_Romania.docx&wdOrigin=BROWSELINK
Lista Stanford/Romania
Alba Iulia
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
– 0
Arad
Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad
– 0
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
– 0
Universitatea de Nord din Baia Mare
– 0
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
– 0
Brasov
Universitatea Transilvania din Brasov
1. Serban, Ioan, Universitatea Transilvania din Brasov, Electrical & Electronic Engineering
2. Marin, Marin, Universitatea Transilvania din Brasov, Mechanical Engineering & Transports
3. Postelnicu, Adrian, Universitatea Transilvania din Brasov, Mechanical Engineering & Transports
Bucuresti
Universitatea din București
1. Ionita, Petre, Universitatea din Bucuresti, General Chemistry
2. Pǎun, Gheorghe, Universitatea din Bucuresti, Computation Theory & Mathematics
3. Badescu, Viorel, Universitatea din Bucuresti, Energy
4. Andruh, Marius, Universitatea din Bucuresti, Inorganic & Nuclear Chemistry
5. Ducea, M. N., Universitatea din Bucuresti, Geochemistry & Geophysics
6. Grange, P., Universitatea din Bucuresti, Physical Chemistry
7. Marin, Liviu, Universitatea din Bucuresti, Applied Mathematics
8. Dragoman, D., Universitatea din Bucuresti, Applied Physics
9. Pârvulescu, Vasile I., Universitatea din Bucuresti, Physical Chemistry
10. Mihailescu, Mihai, Universitatea din Bucuresti, General Mathematics
Universitatea Politehnica din București
1. Dumitrescu, Bogdan, University Politehnica of Bucharest, Networking & Telecommunications
2. Maria, Gheorghe, University Politehnica of Bucharest, Chemical Engineering
3. Dogaru, Radu, University Politehnica of Bucharest, Electrical & Electronic Engineering
4. Niculescu, Dragos, University Politehnica of Bucharest, Networking & Telecommunications
5. Vizireanu, Dragos, Nicolae, University Politehnica of Bucharest, Networking & Telecommunications
6. Staicu, Stefan, University Politehnica of Bucharest, Mechanical Engineering & Transports
7. Grumezescu, Alexandru, Mihai, University Politehnica of Bucharest, Nanoscience & Nanotechnology
8. Juncu, Gheorghe, University Politehnica of Bucharest, Mechanical Engineering & Transports
Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti
1. Rusu, Mugurel, Constantin, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti, Anatomy & Morphology
2. Vinereanu, Dragos, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti, Cardiovascular System & Hematology
3. Popescu, Laurentiu, M. Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti, Biochemistry & Molecular Biology
Institute of Cellular Biology and Pathology Nicolae Simionescu
1. Simionescu, Maya, Institute of Cellular Biology and Pathology Nicolae Simionescu, Biochemistry & Molecular Biology
2. Simionescu, Nicolae, Institute of Cellular Biology and Pathology Nicolae Simionescu, Pathology
Universitatea de Studii Economice
1. Nica, Elvira, Bucharest University of Economic Studies, Mining & Metallurgy
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica, Bucuresti
1. Lingvay, Iosif, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica, General Chemistry
Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu Bucuresti
1. Niculescu-Duvăz, I., Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu Bucuresti, Medicinal & Biomolecular Chemistry
Institut de Physique des Matériaux, Bucarest-Magurele
1. Popescu, Mihai, Institut de Physique des Matériaux, Bucarest-Magurele, Optoelectronics & Photonics
Cluj-Napoca
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca/UBB
1. Astilean, Simion, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Optoelectronics & Photonics
2. Baricz, Árpád, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/General Mathematics
3. Burzo, E., Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Applied Physics
4. Cormos, Calin Cristian, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Energy
5. Diudea, Mircea Vasile, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/General Mathematics
6. Haiduc, Ionel, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Inorganic & Nuclear Chemistry
7. Pop, Ioan, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Mechanical Engineering & Transports
8. Sârbu, Costel, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Analytical Chemistry
9. Silaghi-Dumitrescu, Radu, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca/Inorganic & Nuclear Chemistry
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
1. Berinde, Vasile, Technical University of Cluj-Napoca, General Mathematics
2. Ardelean, Ioan, Technical University of Cluj-Napoca, General Physics
3. Banabic, Dorel, Technical University of Cluj-Napoca, Materials
Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca
– 0
Universitatea Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca
– 0
Universitatea Ovidius din Constanța
– 0
Craiova
Universitatea din Craiova
1. Rădulescu, Vicenţiu D., University of Craiova, General Mathematics
Galati
Universitatea Dunarea de Jos din Galati
1. Rusu, L., Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Civil Engineering
2. Rusu, Eugen Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Energy
Iasi
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
1. Drochioiu, Gabi, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, General Chemistry
2. Dorohoi, Dana, Ortansa, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, General Chemistry
3. Mitoseriu, Liliana, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Materials
4. Chiriţă, Stan, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mechanical Engineering & Transports
Universitatea Tehnica Gh. Asachi din Iasi
1. MINEA, Alina, Adriana, Universitatea Tehnica Gh. Asachi din Iasi, Mechanical Engineering & Transports
Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa din Iasi
1. Antoniu, Sabina, Antonela, Universitatea de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa din Iasi, Pharmacology & Pharmacy
Oradea
Universitatea din Oradea
– 0
Suceava
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava
– 0
Targoviste
Universitatea Valahia din Targoviste
1. Ion, Rodica, Mariana, Universitatea Valahia din Targoviste, Optoelectronics & Photonics
2. Mortici, Cristinel, Universitatea Valahia din Targoviste, General Mathematics
3. Coltuc, Dinu, Universitatea Valahia din Targoviste, Artificial Intelligence & Image Processing
Timisoara
Universitatea de Vest din Timișoara
1. Miheţ, Dorel, Universitatea de Vest din Timisoara, General Mathematics
2. Bica, Ioan, Universitatea de Vest din Timisoara, Polymers
3. Ciucanu, Ionel, Universitatea de Vest din Timisoara, Analytical Chemistry
4. Petcu, Dana, Universitatea de Vest din Timisoara, Artificial Intelligence & Image Processing
5. Zamfir, Alina D., Universitatea de Vest din Timisoara, Analytical Chemistry
Universitatea Politehnica din Timisoara
1. Dubina, Dan, Universitatea Politehnica din Timisoara, Civil Engineering
2. Precup, Radu, Emil, Universitatea Politehnica din Timisoara, Artificial Intelligence & Image Processing
3. Sarbu, Ioan, Universitatea Politehnica din Timisoara, Energy
4. Lascu, Cristian, Universitatea Politehnica din Timisoara, Electrical & Electronic Engineering
5. Andreescu, Gheorghe, Daniel , Universitatea Politehnica din Timisoara,Electrical & Electronic Engineering
6. Belega, Daniel, Universitatea Politehnica din Timisoara, Electrical & Electronic Engineering
7. Boldea, I., Universitatea Politehnica din Timisoara, Electrical & Electronic Engineering
Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara
– 0
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara
– 0
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș
– 0
Universitatea Constantin Brancusi din Targu-Jiu
– 0
Multumesc mult, domnule Profesor ! Eu n-as fi reusit sa descopar aceasta lista, pe care apar unele nume cunoscute mie si care nu puteau sa lipseasca din topul Stanford (ca exemplu, Profesorul Emil Burzo, care a scris hectare de articole si pagini in Landolt-Boernstein, spre gloria stiintei romanesti… dar cu ce folos pentru tara ?)
Sunt, totusi, uimit ca nu apare si numele lui Ion N. Mihailescu, care a publicat sute (poate mii) de articole in domeniul laserilor si al interactiei radiatiei laser cu materialele, plus o carte de tinerete cu laureatul Nobel sovietic in domeniul laserilor A.M.Prohorov, avand un urias index-H. Oare de ce ?
La Universitatea Oradea exista un cercetator in aceasta lista top 2%. Verificati va rog si rectificati daca am dreptate. Sper ca vorbim despre aceeasi lista.
Trebuia sa precizați ca acestea sunt salarii brute pe 1 an!!!
Cei peste 50 de ani au spor de vechime 25%, conform legii- vorbim de stat…
Dacă scadeți 50% obligațiile la stat, atunci faceți comparații cu pensii, inclusiv alea nesimțite, salarii/indemnizații parlamentari, justiție, politie….
Aceștia sint oameni din învățământ, care au educat generații…
Dacă vânați vânt, culegeți manipulare grosolana si învrăjbirea claselor sociale…
Totul se întoarce, nimic nu e gratis
sunt nete, papusa
Sunt nete mamaie Maria, că de aia se numește Declarație de avere. Dacă o împarte cu statul, atunci nu mai este avere personală. Logic, nu?
Am absolvit doua facultati in universitati de stat dupa 1989 , o scoala militara de 3 ani in domeniul comunicatiilor inainte de 1989, si un colegiu in SUA in anul 2000. Banuiesc ca stiti deja care au fost scolile unde profesorii veneau pregatiti la cursuri (cea din vechiul sistem si cea din SUA)
In rest, doar o mare facatura. Studenti cu euro in carnetul de student la examene , si profesori care pun asistentii sa tina cursurile in locul lor.
Universitatile actuale de top din Romania reprezinta doar o locatie unde se intalnesc prostii cu hotii ca sa.si parcheze recentele masini de fite . nimic altceva! Cei care pierd sant majoritatea studentilor care nu obtin un loc de munca, exceptie fac cativa care sant luati sub protectia unor profesori, isi dau doctoratele si ajung sa faca si ei exact ce fac mentorii lor, adica nimic.
Chestiunea asta e o treaba pur romaneasca , traditionala si eterna. Cu mici exceptii , Romania nu are o societate civila reala, nu are oameni cu atitudine, are doar o aglomerare de idioti si compromisi care traiesc impreuna, petrec impreuna, se ling impreuna si se scuipa tot impreuna.
Pacat de munca acestui baiat/jurnalist care s.a chinuit sa faca acest material, oamenii de calitate din aceasta tara au renuntat de mult sa.si mai ceara DREPTUL LA ONESTITATE. Acei oameni, au inchis pravalia, au tras line si au luat impreuna cu intraga familia drumul catre Statuia Libertatii..
Excelent comentariu… si cinstit ! Societatea civila mai exista, pe ici-colo, dar e orientat tot spre a face bani, mai degraba decat spre a lupta pt dreptate sociala. De aceea nu reuseste nimeni sa urneasca treburile tarii din mlastina incompetentei si a coruptiei. Iar cand apare o cat de slaba amenintare la interesele financiare ale celor “potenti” – cum se intampla actualmente in criza de guvern – imediat se grupeaza cei care vor distrugerea oricarei opozitii la aranjamentele lor. Cam asa functioneaza lucrurile si prin senatele universitatilor de trei lulele romanesti, precum si in cele ale universitatilo “de top”. Si declinul / saracirea tarii merge, netulburat, mai departe (si e bine pazit de “servicii”).
Maria…din pacate are dreptate.
Inainte de 1989 au existat in Romania 1000 Doctori(Doctoranturi in toate domeniile).
Acum avem 77111(era ultima cifra oficiala) si aproximativ 400 scoli doctorale.
Aici e vorba de IMPOSTURA.
Toate Bune si La Multi Ani!
Știam și noi, amărâții sistemului, de asemenea sume amețitoare pe care le încasează lună de lună colegii noștri mai… descurcăreți, să spunem. Pentru a nu suferi, totuși, cu toții, oprobriul public, poate că ar fi fost și interesant și obiectiv de menționat că majoritatea „oamenilor normali” din universitățile astea multe și inutile nu au asemenea venituri. Un asistent dr are cam 3200 net pe lună (adică vreo 38000 pe an, adică vreo 7000 de euro pe an), un lector are vreo 3700, un conferențiar, vreo 4300. Cu sporul de doctorat, cel neuropsihic și alocația de hrană incluse, abia conferențiarii „sar” de salariul mediu.
Și ce-ați făcut pentru a schimba ceva din aceste inegalități salariale, domnule Lector? Am ratat eu ultimul protest al universitarilor?
E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune!……spunea Eminescu ……ai vorbit ca sa nu taci zic eu ….. deci domnul Lector este de vina ca exista inegalitati salariale in universitati pentru ca nu s a dus in Piata Universitatii ca sa isi dea foc? sau care e ideea? daca facea un protest se rezolva automat? ce probleme s au rezolvat in Romania in urma unor proteste? nu rahaturi politice ….. ma refer la probleme socio economice?
@ Victor Oare de ce românii cred că numai ieșirea în stradă cu de-al de Șoșoacă, așa cum ieșeau pe vremuri reziștii de teapa lui Iohannis, le rezolvă problemele? Românii, căzuți din copacul comunismului, nu știu că există multiple forme de asociere legale prin care ar putea să-și impună poziția. În alte țări, precum SUA, etnii bine organizate știu să-și impună punctul de vedere pe teme de interes. Dar pentru asta, trebuie organizare și perseverență. Noi așteptăm ca politicienii să ne arunce banana din copac, dacă o prindem. Dacă nu …
Normali, ziceti ? Nu cumva si pampalai… infricosati sa nu piarda si osciorul pe care li-l arunca Senatul, compus – ca de obicei – din securisti de extractie familiala si psihologica si intelectuala si… cum mai vreti dvs. ? Daca d-l jurnalist ar face eforul – mare, foarte mare, recunosc – de o scoate la lumina gandirea marelui prim-ministru roman care a pus la cale cresterea – brusca si nemotivata faptic – a salariilor profilor univi (ma refer aici la genialul domn si fost pushkariash Nastase de la PSD – ar putea ajunge la o concluzie profund stiintifica privitoare la ce l-a manat pe acest domn sa faca asta. In afara de consolidarea bazei PSD-ului in randurile “intelectualitatii universitare supreme, profesorii”, cred ca a avut suficienta imaginatie politica – asta se incadreaza in recunoscuta dumisale inteligenta nativa, dar perversa – sa prevada si ce se va intampla daca, printr-o minune “dumnezeiasca”, ar veni, brusc, vremea sa fie eliminati toti nemernicii (=adica fara merite, ne-mernci) din aceste universitati unde ei sunt “profesori” si ar lasa fara vreo speranta de diplome universitare cohortele de ‘studenti” care sunt gata sa si plateasca pentru asa ceva (unii chiar veniti din strainatate). S-ar produce o groaznica “destabilizare” sociala prin revolte de massa a tineretului doritor sa studieze la aceste universitati de mucava si sa obtina un petec de hartie intitulat “diploma”, cu care sa se mandresca in cartier. Cred ca s-ar produce o ‘revolutie” studenteasca precum cea din mai 1968 de la Paris (moment care l-a prins pe presedintele Frantei haladuind pe la Ceausescu pe-acasa). Cine sa vrea asa o tulburare ? Evident, nimeni ! Deci exista garantia ca sistemul este aproape inatacabil si va dainui, producand in continuare pagube imense Romaniei, inca mult timp… cam tot atata timp cat poftele nesatioase de diplome si doctorate ale “clasei politice” romanesti vor dainui… in istorie ! Bine gandita aceasta miscare subversiva din partea promotorului sau !
Dar sa puneti un excel in care se poate cauta nu?
Imi exprim toata admiratia pentru aceasta actiune a d-lui jurnalist si, mai ales, pentru curajul de a pune, negru pe alb, sub ochii cetatenilor platitori de taxe si impozite, toate aceste date. Nu stiu cat timp va rezista atacurilor ascunse, dar furibunde, ce vor veni de la casta de privilegiati pe care i-a dat in vileag in acest articol si, fara indoiala, din partea clanului securistilor – familii cu urmasi – care se afla printre privilegiatii de genul celor prezentati mai sus. Pot spune ca actiunea autorului este de aceeasi importanta cu cea a d-nei Sercan pe tema plagiatului in doctoratele din Romania. I-as propune autorului o investigatie asemanatoare despre salariile din institutele de cercetare romanesti finantate , cam toate si cam integral, din bugetul de stat. Desigur, acestea produc mai multa “vizibilitate” pentru Romania, prin publicatii internationale, dar sunt foarte departe de a-si justifica foamea de fonduri si salariile prin vreo contributie semnificativa la progresul economic al Romaniei. Si stiti de ce ? Fiindca nu le cere nimeni sa faca asta… pe banii publici pe care-i primesc; iar Romania ramane tot mai inapoiata tehnologic si su aspectul cerintei de valoare adaugata maxima pentru a fi printre frunatse si printre beneficiarii modului actual de dezvoltare economica BAZAT PE CUNOASTERE !!
Pentru că unii “inteligenți” se cred prea deștepți … să se știe că se știe, vorba jurnalistului Cătălin Tache.
“Dar și profesorii racolați de la ”Babeș – Bolyai”, mulți dintre ei provenind din rândurile comunității academice informative. Și documentați că își rotunjesc veniturile cu cursurile pe care le predau… sâmbăta. La fel ca și generalii DGIA care predau sau instruiesc ”puii de bancheri” ai aceleiași entități financiare, tot… sâmbăta! Parcă special să le facă în ciudă celorlalți… Și pe un tarif care nu face decât să crească și mai mult frustrarea puținilor ofițeri contrainformativi care mai au ”cojones” să documenteze activitatea MIT în România: 6.000 de euro! Pentru doar câteva ore predate sâmbăta! Asta doar așa, să se știe că se știe…”
https://www.national.ro/dezvaluiri/alerta-mit-in-servicii-grupul-de-la-cluj-tribut-lui-erdogan-741997.html
Eu nu formez politicieni, ci ingineri in software care isi gasesc joburi bune! Si eu sunt indignata de aceste venituri colosale. Intrebati pe colegii de la Stiinte politice, ce fel de politicieni formeaza!
Să tot fii universitar cu astfel de salarii Rușine să le fie, ei care sunt responsabili cu formarea profesională. Halal exemplu mai dau. Niște trântori. Nu se compara profesorii universitari din trecut cu cei din zilele noastre.
Tu gandesti ce debitezi?
E bine că se fac dezvăluiri dar astea nu schimbă nimic. Poate intrați pe site vedeți un proiect care ar putea schimba ceva și ajutați.
Un caz foarte interesant care nu apare pe lista!?
https://www.ubbcluj.ro/ro/infoubb/documente_publice/declaratiiavere/2021-avere/Silvestru_Cristian_Sorin_DA.pdf
sunt multi scapati…o treaba de mantuiala , facuta din frustrare. Daca salariile sunt mari sa se modifice legile….aici sunt de acord.
Legat de articolul dumneavoastra, cred ca nu este corect din punct de vedere al deontologiei profesionale să procedaţi în acest fel. In mod normal daca doriti sa informati corect nu aruncati intâi în mass-media acest tabel si apoi asteptaţi reacţiile.
În tabelul publicat de dvs. apar ca si cum as castiga venituri din salariul de profesor şi director al şcolii doctorale , dar în declaraţia mea de avere se mentionează la rubrica „Serviciul prestat” informaţia “Contract de muncă şi activităţi de cercetare”. Afirmatiile dumneavoastra din titlu “…muncă puțină, confort profesional maxim …” sugerează în mod incorect că aş lua bani nemunciti sau acordati conform unor criterii administrative.
Ca profesor nu am optat pentru susţinerea unui număr mai mare de ore didactice (cele în plus peste norma de bază urmând să fie plătite în regim de plata cu ora) tocmai considerând că este cel puţin la fel de importantă activitatea de cercetare ştiinţifică pentru un cadru didactic din învăţământul superior. Deşi am avut mai multe invitaţii să merg să predau în Universităţi din afara ţarii (inclusiv din SUA), am considerat că este necesar să formez specialişti în România şi pentru România în toată activitatea pe care am desfăşurat-o.
Nu cred că am participat la degradarea invatamantului românesc, dimpotrivă, cred că fac parte din generaţia obişnuită cu munca – de multe ori patriotică, în interesul învăţământului şi al cercetării româneşti, al promovării valorilor naţionale şi susţinerii lor pe plan national şi international. Nu am abdicat de la principiile academice de-a lungul carierei, aşa cum vă voi demonstra în continuare. Am fost un susţinător al tinerilor şi al promovării lor, atât în zona învăţământului superior tehnic pentru cei merituoşi, cât şi pentru cei din zona cercetării ştiinţifice, susţinându-i atât ştiinţific cât şi financiar.
Cu riscul de a vă plictisi am să iau pe rând activitatea desfăşurată în trecut şi în prezent.
A.
Am reuşit de-a lungul activităţii să dezvolt secţii de la nivelul licentă, master, doctorat şi să gândesc cicluri întregi de lucrări de laborator la nivelul învăţământului tehnic de profil electric. La nivelul cercetării ştiinţifice am derulat contracte de cercetare cu rezultate concrete aplicabile în practică în mediul industrial. Am susţinut tinerii pentru ca ei să se formeze în activitatea de cercetare ştiinţifică şi să progreseze permanent, depăşindu-se pe ei şi poate într-o zi pe mine. La nivelul publicaţiilor şi al reprezentării internaţionale nu cred că am făcut ţara şi universitatea unde predau de ruşine.
I. La nivelul licenţă de-a lungul anilor am susţinut şi dezvoltat activitatea didactică şi de cercetare, implicând studenţii din anii terminali în aceste activităţi. Am propus şi dezvoltat un program de licenţă (Inginerie electrică şi calculatoare), care a fost folosit ca model pentru stabilirea calificărilor din RNCIS. La nivelul programului am susţinut cursuri la care am construit de la zero cicluri de lucrări de laborator adaptate zilelor noastre. La cele mai multe dintre ele am folosit cunoştinţele dobândite din activitatea de ecrcetare ştiinţifică pe care am desfăşurat-o, adaptând lucrările practice cu situaţia la zi din ţară şi din străinătate. Deşi aveam tot dreptul să desfăşor activitătile de aplicaţii (în special de laborator), fiind titularul cursurilor şi cel care a dezvoltat lucrările de laborator, am considerat că tinerii care aveau venituri mai mici pot susţine aceste aplicaţii – pentru a se pune la punct şi cu noutăţile tehnice pe care le-am aplicat la aceste lucrări dar şi pentru a avea un venit suplimentar din orele de aplicaţii. M-am ocupat de-a lungul anilor inclusiv de pregătirea studenţilor de la acest nivel pentru participarea la concursuri profesionale (care s-au concretizat în premii obţinute de către studenţi) şi la sesiuni de comunicări ştiinţifice studenţeşti, susţinându-I, inclusiv financiar, pentru a participa la aceste sesiuni – oferindu-le astfel posibilitatea să participe, să cunoască alţi colegi de generaţie din ţară (şi în ultimii ani şi din afara ţării).
II. La nivelul Master am propus şi acreditat două programe de masterat, unul dintre acestea fiind unic pe plan international – recunoscut şi de către Societatea de Compatibilitate Electromagnetică din cadrul IEEE (Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică – cu membri de pe tot globul). În cadrul acestui program am făcut eforturi pentru a crea un plan de învăţământ competitiv la nivel mondial, puunându-se accent pe calitatea energiei electrice, eficienţa energetică şi compatibilitatea electromagnetică. Titularii disciplinelor au fost aleşi dintre cei cu preocupări în cercetarea ştiinţifică (cu rezultate certe rezultate din contractele de cercetare pe care le-au derulat) din domeniul disciplinelor propuse şi care să asigure o continuitate pentru cel puţin 10 ani în cadrul programului. Prelegerile pe care le-am susţinut şi le susţin conţin foarte multe rezultate originale, rezultate cele mai multe din activitatea de cercetare desfăşurată. Tot aici am reuşit să obţin o finanţare de la Societatea de Compatibilitate Electromagnetică din cadrul IEEE. Cu banii obţinuţi am completat setul de teste de la o celulă GTEM din laborator – pentru teste efectuate cu studenţii (am preferat acest lucru în detrimentul publicării unui curs). Pentru studenţii de la acest program de masterat am reuşit să închei un agreement cu Politehnica din Torino (prin d-l Profesor Francesco Profumo pe care l-am cunoscut la o Conferinţă în Japonia). Astfel o parte dintre studenţii din anul al II-lea de master au putut să meargă la Torino şi să-şi desfăşoare activitatea de cercetare în laboratorul de acolo – în vederea elaborării disertaţiei. Mai mult, conform înţelegerii cu d-l Profesor Francesco Profumo, fiecare student care mergea la Torino, pe baza activităţii de cercetare desfăşurate acolo şi la noi în laborator, trebuia să scrie o lucrare ştiinţifică ce urma să fie prezentată la o Conferinţă organizată de către IEEE. Aici responsabilitatea mi-a revenit mie ca să realizăm acest target. Cu fiecare student practic am realizat acest lucru (au fost implicaţi de-a lungul anilor peste 10 studenţi de la acest program de master). Mai mult, întrucât de cele mai multe ori finanţarea studenţilor s-a realizat prin programul ERASMUS – ceea ce însemna că de cele mai multe ori banii erau insufienţi, am implicat o parte dintre aceşti studenţi şi în activitatea de cercetare pe care am desfăşurat-o şi i-am ajutat şi cu o parte din banii necesari pentru a putea merge la Torino. Precizez că mai mult de 10% dintre studenţii acestui program de masterat au continuat studiile universitare cu doctoratul în domeniul Inginerie Electrică.
Am văzut zilele acestea un interviu al d-lui Profesor Mircea Miclea în care explica faptul că o verigă slabă în evoluţia procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică o reprezintă nivelul scăzut al competenţei cadrelor didactice şi al atitudinii studenţilor de la acest nivel, domnia sa subliniind că orientarea învăţământului în conformitate cu ceea ce s-a stabilit la Bologna este calea de urmat. Domnia sa atunci când a fost ministru al educaţiei a stabilit aceste obiective, fără să anticipeze însă şi felul cum se va desfăşura programul de master la nivel national. Am încercat printr-o platformă interdisciplinară derulată la Universitatea din Craiova să asigur dotarea materială necesară pentru studenţii care veneau la acest program (aparatură, programe software cu licenţă specifice domeniului, crearea de spaţii individualizate pentru masteranzi şi doctoranzi). Din păcate ceea ce uită să specifice domnia sa este că acolo unde aceste programe funcţionează la parametri înalţi există şi resursele finaciare necesare pentru ca absolvenţii ciclului de licenţă care vin la master să fie tentaţi să rămână să studieze în continuare şi să înveţe în plus, să aibă abilităţi practice suplimentare, fără a fi tentaţi să se angajeze. Un program de masterat eficient este acela în care studenţii vin la program de minim 8 ore (ca la orice firmă) unde lucrează (cercetează) şi primesc cunoştinţe noi în cadrul cursurilor şi aplicaţiilor desfăşurate (unde ar trebui în special laboratoare de alt nivel decât cele de la licenţă, dar mai ales proiecte în care masteranzii să fie învăţaţi să lucreze în echipă – ceea ce am şi făcut în ultimii ani). Bursele fiind mici (ca la nivelul licenţă) sau pentru o parte dintre masteranzi inexistente, a fost normal ca – pentru a avea un nivel de trai decent, cei mai mulţi dintre masteranzi să se angajeze. Din experienţa ultimilor ani, dacă atunci când dau admitere la master sunt angajaţi cam 10-20% dintre ei, după anul I sunt angajaţi 80-90% dintre studenţii masteranzi (cam toţi în domeniu cel puţin la programul la care predau). In acest fel a trebuit să mutăm orele de la master în regim de “seral” (după-amiaza – după ora 16.00), pentru a putea participa la ore cei mai mulţi dintre ei. Doar că în acest caz eficienţa este destul de scăzută şi programele de masterat nu îşi justifică decât parţial menirea. Ele sunt absolut necesare, dar trebuie schimbată optica (bursele de acum pentru cei cu mediile cele mai mari tind să fie ajunse din urmă de alocaţiile pentru copii în ultimii ani…). În aceşti ani am angajat la contractele pe care le-am coordonat o parte dintre studenţii de la master, care au fost salarizaţi cel puţin la nivelul colegilor ingineri, doar că nu am putut angaja toţi studenţii programului de masterat… Iar la ora actuală legislaţia nu permite angajarea studenţilor mai buni încă de la ciclul de licenţă…Ataşez şi un mesaj de la unul dintre studenţii care şi-au finalizat programul de master în 2020 – pe care nu l-am coordonat pentru lucrarea finală, ci am desfăşurat doar activităţi de predare cu domnia-sa (primesc astfel de mesaje în fiecare an…)
III. La nivel doctorat am păstrat conduita academică de la nivelul Scolii doctorale pe care am şi coordonat-o în ultima vreme.
Am implicat doctoranzii coordonaţi de mine ca şi conducător de doctorat în activitatea de cercetare pe bază de contract, fiind plătiţi pe baza unor contracte de muncă realizate cu personalul specializat de la nivelul universităţii (nivelul salarizării a fost motivant, dovadă că studenţii doctoranzi au fost tentaţi să rămână să lucreze în echipele de cercetare pe care le-am coordonat). Unii au lucrat în echipele de cercetare coordonate chiar înainte de a se înscrie la doctorat. Au fost sprijiniţi şi material şi cu participarea la Conferinţe Internaţionale de profil electric în special din zona conferinţelor organizate de către IEEE. Am urmărit constant realizarea de către doctoranzii pe care i-am coordonat/coordonez a unor teze de înalt nivel ştiinţific, cu realizări palpabile atât la nivel teoretic, cât şi practic. Am considerat că doctoratul trebuie să reprezinte o etapă în devenirea tinerilor pe plan profesional din punct de vedere ştiinţific. Din nefericire nu toţi cei înscrişi la doctorat au făcut faţă rigorilor impuse pentru acest gen de activităţi (ca de exemplu celor legate de publicaţii, de progresul în activitatea de cercetare doctorală) şi au renunţat pe parcurs, dar acesta este un fenomen observat la majoritatea universităţilor din lume, aici fiind implicate atât abilităţi individuale, cât şi de factori care nu depind nici de conducător şi nici de şcoala doctorală.
Pentru a sprijini doctoranzii în realizarea documentaţiei din domeniul tezelor de doctorat am achiziţionat cărţi şi reviste de specialitate, de multe ori din resurse proprii, pe care le-am pus mereu la dispoziţia doctoranzilor. Am susţinut permanent participarea lor la Conferinţele internaţionale din domeniu, ajutându-i cu realizarea lucrărilor ştiinţifice, cu partea materială legată de participarea la aceste conferinţe. Pe lângă cursurile de specialitate, susţin pentru doctoranzi şi cursuri în care li se prezintă problemele legate de plagiat, de redactarea lucrărilor pentru Conferinţe internaţionale sau de redactarea lucrărilor ştiinţifice pentru reviste de prestigiu. Am susţinut doctoranzii cu stagii de doctorat la universităţi partenere – prin parteneriate pe care le-am realizat (în special prin participarea la Conferinţe internaţionale de înalt nivel din sfera IEEE). Pentru doctorat am susţinut internaţionalizarea studiilor doctorale, coordonând în ultimii ani şi studenţi străini. La ora actuală coordonez direct doi dintre cei 12 doctoranzi străini implicaţi într-un proiect European (“ETOPIA”), ca parte dintr-un consorţiu cu alte 5 universităţi partenere din Uniunea Europeană (din Germania, UK, Italia, Olanda, şi Polonia) şi cu 15 parteneri din zona industrială şi din cea a cercetării ştiinţifice . Doctoranzii cordonaţi de mine sunt de asemenea încadraţi într-un Joint Agreement cu Politehnica din Milano alături de alţi 2 studenţi coordonaţi direct de această universitate, coordonaţi de mine în cotutelă.
În plus, din poziţia de Chair al Comitetul Tehnic nr. 7 (“Low frequency EMC”) de la Societatea de Compatibilitate Electromagnetică din cadrul IEEE, am propus şi implicat şi această societate în stagiile doctoranzilor conduşi de mine, prin aceea că membri marcanţi ai acestei societăţi recenzează lucrările ştiinţifice ale doctoranzilor şi astfel li se asigură garanţia unui înalt nivel ştiinţific.
Proiectul ETOPIA vizează crearea unei Şcoli doctorale la nivel European în domeniul Compatibilităţii Electromagnetice. La evaluarea şcolii doctorale din vara aceasta evaluatorul străin a dorit să mă cunoască (on-line), pe baza Raportului de evaluare realizat la nivelul Şcolii doctorale şi a discuţiei pe care a purtat-o cu doctoranzii din cadrul Şcolii doctorale din care fac parte.
Doctoranzii care şi-au finalizat tezele sub îndrumarea mea au avut cel puţin 10 articole în reviste şi la Conferinţe internaţionale organizate de către IEEE, indexate în baza IEEEXplore (cele mai multe cu Proceedings-urile indexate şi în Web of Science), în condiţiile în care targetul minim la nivel naţionale este de doar două articole ! Unul dintre doctoranzii mei a primit premiul pentru cea mai bună lucrare ştiinţifică la IEEE EMC Europe Conference (2014) dar NU A APARUT NICIUNDE ACEASTĂ ŞTIRE! (Sunt prea multe astfel de performanţe ale tinerilor din România…).
B.
Faceţi afirmaţii că nu prea cunoaşteţi realizări din domeniul cercetării ştiinţifice româneşti. Am să vă fac o scurtă incursiune în activitatea de cercetare ştiinţifică pe care am desfăşurat-o. Am început această activitate încă din studenţie prin participarea ca student la activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniul supraconductibilităţii şi crioelectrotehnicii, sub coordonarea Profesorului Puşcaşu Silviu. Deşi şi în acele timpuri părerea despre cercetarea românească nu era grozavă (ca şi astăzi), am reuşit să realizăm o tehnologie pentru centrala nucleară de la Cernavodă pentru realizarea unei tehnologii de fabricaţie a unor tipuri de motoare electrice care se foloseau în tehnologia de realizare azotul lichid. Motoarele sunt în funcţiune şi astăzi.
Tot înainte de ’90 am participat ca tânăr asistent la un contract de cercetare care s-a finalizat cu norme pentru variaţii de tensiune şi frecvenţă pentru reţeaua de bord de la navele maritime. La ora actuală navele care se contruiesc de către toate ţările membre OSTC (de pe tot globul) trebuie să respecte aceste norme. Contractul s-a bazat pe teste realizate pe un număr destul de mare de nave maritime din dotarea flotei romăneşti din acei ani, pe modelări, simulări numerice şi date experimentale (realizate pe petroliere, mineraliere, ferryboat-uri, drăgi maritime, etc). In acea perioadă am învăţat că în domeniul tehnic cercetarea ştiinţifică se bazează pe lucrul în echipă, în care membrii echipei trebuie să-şi pună în valoare competenţele şi aplitudinile. Mai rar poţi face o cercetare la nivel individual cu rezultate concrete, aplicabile în practică. Rezultatele obţinute atunci ne-au permis să participăm ulterior la omologarea unor nave construite de şantiere navale din România.
Deşi a fost o perioadă de declin a cercetării ştiinţifice (în special în deceniul 1990-2000), am continuat activitatea de cercetare şi în această perioadă, cu rezultate la nivel teoretic şi la nivelul publicaţiilor, care au permis ulterior propunerea şi obţinerea finanţării unor contracte de cercetare în cadrul unor programe naţionale sau internaţionale. In acest fel am putut dezvolta împreună cu parteneri industriali o serie de echipamente, produse, tehnologii. Astfel, pe baza unui contract la care am avut şi calitatea de coordonator, am reuşit realizarea unui sistem modern de alimentare cu energie electrică şi de creştere a eficienţei energetice, simultan cu creşterea siguranţei şi fiabiltăţii tramvaielor din dotarea operatorului local de transport. Datorită rezultatelor obţinute, atât tehnice cât şi ştiinţifice, partenerul industrial din proiect a participat la un proiect cu finanţare europeană prin care au fost modernizate alte 10 tramvaie la Craiova, iar sursa proiectată în cadrul contractului de cercetare ştiinţifică a permis modernizarea a 12 tramvaie din Cluj-Napoca. Din păcate, dacă la vremea aceea eram înaintea Poloniei în ceea ce priveşte soluţiile moderne de acţionare electrică, ulterior prin nefinanţarea în continuare a unor astfel de proiecte, această ţară ne-a depăşit. Ne-a lipsit şi ne lipseşte şi un sistem de transfer la operatorii economici a rezultatelor cercetării româneşti din domeniul tehnic, simultan cu înţelegerea şi finanţarea operatorilor economici, inclusiv de către bănci. Realizarea unor produse şi tehnologii în cadrul unor proiecte de cercetare ştiinţifică pe care le-am coordonat ne-au permis (mie şi unora dintre membrii echipelor de cercetare implicaţi în această activitate) să participăm la mai multe ediţii la Târgul Internaţional organizat la Bucureşti în cadrul Saloanelor INVENTIKA – organizate cu aceste ocazii. La mai multe ediţii am obţinut diverse premii în cadrul acestor saloane – care au certificat şi ele rezultatele obţinute din activitatea de cercetare ştiinţifică.
Activitatea de cercetare fiind o constantă, pe lângă cea didactică, am continuat să lucrez în acest domeniu cu rezultate concrete. Plata şi recunoaşterea acestei activităţi au devenit vizibile în ultimii ani (în trecut de cele mai multe ori era doar “muncă patriotică”). Am reuşit să realizez colaborări cu parteneri industriali din domeniul electric în special. In ultimii 5 ani am coordonat sau am fost asistent manager la două contracte de cercetare finanţate din fonduri structurale. La unul dintre ele am reuşit să proiectăm şi să realizăm împreună cu partenerii industriali din proiect (5 la număr) o serie de echipamente care să contribuie la realizarea unui tren cu tracţiune uşoară, astfel încât integratorul proiectului (firma SOFTRONIC) să poată realiza acest obiectiv îndrăzneţ. In cadrul acestui proiect a fost proiectat, realizat şi tetstat un convertor pentru servicii auxiliare ale unui tren cu tracţiune uşoară împreună cu proiectarea, realizarea şi testarea unui transformator cu miez amorf (care să poată funcţiona la medie frecvenţă). In această parte a proiectului am implicat doi dintre partenerii industriali, alături de colegii de la universitate. O altă componentă a proiectului a vizat proiectarea, realizarea şi testarea unui transformator pentru alimentarea unui tren cu tracţiune uşoară – realizată cu un alt partener industrial. La unul dintre partenerii industriali implicaţi în proiect am reuşit să îi ajutăm să-şi proiecteze, realizeze şi testeze un stand de încercări pentru transformatoare, bobine de reactanţă etc. cu achiziţie şi de echipamente şi programe software de prelucrare a datelor performante (care este utilizat la ora actuală şi pentru validarea unor echipamente proiectate şi realizate de alte firme din domeniu)0. Tot în acest proiect am colaborat şi implicat o firmă cu care să realizăm proiectarea avansată a echipamentelor electrice (transformatoare, motoare, convertoare) utilizând instrumente software avansate de proiectare, care să ia în considerare şi partea mecanică, termică, etc la proiectarea avansată a echipamentelor. In cadrul acestui contract, pe lângă cadrele didactice implicate, am angajat pe perioada derulării contractului 6 tineri absolvenţi de la licenţă sau de la master, care au continuat studiile ulterior şi la doctorat. Mai mult, s-au înscris la doctorat şi tinerii de la partenerii industriali, urmând sa-l finalizeze în anul viitor.
Un al doilea contract a vizat realizarea unor echipamente complexe de înregistrare, monitorizare, prelucrare numerică şi diagnoză. Practic suntem la a treia generaţie din acest tip de echipamente. Din prima generaţie face parte un sistem de achiziţii de date complex format din două sisteme de achiziţii de date performante, care înregistrează datele sincron (s-a utilizat pentru identificarea şi eliminarea unor probleme tehnice ale unui generator de putere). Generaţia a doua a constat dintr-un sistem complex de achiziţii de date format din trei sisteme independente, care poate fi folosit pentru monitorizare în staţii de tarnsformare a energiei electrice, pentru monitorizarea transformatoarelor electrice etc. Sistemul complex a fost brevetat şi a condus la obţinerea Medaliei de aur la Salonul de Invenţii de la Geneva (2016), precum şi a altor medalii de aur la Saloanele Internaţionale de Invenţii “Traian Vuia” şi PROINVENT.
Evident, în toate aceste etape am lucrat în echipe de cercetare, iar brevetele au şi membri de la parteneri din cercetare cu care am colaborat la elaborarea echipamentelor.
A urmat apoi proiectarea sistemelor din cea de-a treia generaţie de echipamente complexe de achiziţie şi monitorizare, realizate la început pentru un alt grup energetic (noul sistem fiind format acum din 4 sisteme de achiziţii de date independente). In paralel cu echipa de cercetare am dezvoltat şi programe de analiză complexe, cele bazate pe transformata Wavelet fiind dezvoltări la nivel de pionierat pe plan mondial. Ulterior, în cadrul unuia dintre contractele derulate în ultimii 5 ani, am aplicat rezultatele cercerărilor la 3 parteneri industriali (pentru monitorizarea complexă a unui grup energetic, a consumurilor unui producător de maşini electrice şi a parametrilor ce caracterizează mărimile electrice monitorizate de un producător de convertoare statice de putere). Tot cu un partener industrial producător de energie electrică am dezvoltat o soluţie tehnică de reducere a efectelor nedorite ale regimurilor nesinusoidale de la sursele de energie (unic pe plan mondial!). In cadrul acestui contract mare (cu 6 parteneri industriali) am angajat, pe lângă cadrele didactice implicate în contract (şi remunerate corespunzător), alţi 7 tineri masteranzi sau doctoranzi. Am încercat să colaborez şi să îndrum doctoranzii în domenii de vârf dezvoltate în proiect – pentru a prelua ştafeta mai târziu în aceste domenii. Un target al proiectelor din ultimii ani a fost legat de lucrările ştiinţifice elaborate (îndeplinit) şi de un număr de brevete de invenţie propus (de asemenea îndeplinit). Unii dintre doctoranzi şi-au finalizat tezele de doctorat, alţii urmând să-şi finalizeze tezele de doctorat, pe baza unora dintre rezultatele obţinute din activitatea de cercetare ştiinţifică în cadrul contractelor pe care le-am coordonat şi în care am lucrat permanent. Şi încă o observaţie care se impune: universităţii iau revenit sume forfetare din regia contractelor (în valoare de câteva sute de mii de lei anual în ultimii 5 ani), folosite şi pentru ajutarea colegilor (care nu erau implicaţi în contractele de cercetare) pentru a participa la Conferinţe internaţionale sau pentru dotarea unor laboratoare de cercetare.0
Un alt obiectiv al activităţii de cercetare desfăşurate a fost crearea de parteneriate pe anumite domenii de activitate inginerească, prin care să putem realiza lucruri de anvergură, cu posibilitatea ulterioară de a putea intra şi în proiecte de cercetare la nivel European. O primă realizare este proiectul European ETOPIA de care am amintit anterior (pentru doctoranzi), în care – pe baza colaborărilor realizate am reuşit să avem în proiect şi 3 dintre partenerii noştri din zona industrială. La nivel European este agreată această modalitate de desfăşurare a doctoratului pentru domeniile tehnice. Doctoranzii au în zona de coordonare la noi la universitate un conducător principal (de la Universitatea din Craiova), un conducător prin Joint Agreement-urile realizate (în cazul nostru de la Politehnica din Milano) şi un partener industrial (“Secondment”), cu care au fost realizate contracte de colaborare. Partenerii industriali nu primesc bani din proiect, fiind implicaţi şi acceptând această situaţie pe baza parteneriatelor create prin Contractele amintite mai sus. Doctoranzii din proiect îşi vor derula stagii de cercetare la partenerii industriali!
C.
Câteva cuvinte legate de publicare şi activitatea de pe plan international. Articole în IEEEXplore: 142 până în 2020. Articole în ISI web of science: 129 (până în 2020). Articole în Google Scholars 0(Academic): peste 200. Precizez că am publicat mai multe articole cu caracter teoretic în reviste de specialitate, în special din ţară. In Revista Academiei Române (secţiunea pentru Inginerie Electrică şi Energetică) am publicat 4 articole (3 ca unic autor, altul ca autor secund). In două dintre ale am demonstrat că teoria lui Hirofumi Akagi (din Japonia) nu este o teorie de puteri, ci trebuie folosită doar pentru compensarea efectelor energetice nadorite din reţele trifazate.
Aceste articole au condus la o discuţie privată de peste două ore cu Profesorul Akagi0, cu ocazia conferinţei IPEC din Japonia (Niigata) din 2005. Am discutat inclusiv o serie de rezultate pe care le-am obţinut cu ajutorul contractelor de cercetare derulate în anul anterior, sfatul domniei sale fiind să public cât de mult pot dintre aceste rezultate (lucru realizat prin publicări la Conferinţe Internaţionale din SUA, Canada, Mexic). In 2007 am publicat tot în Revista Academiei Române un articol în care demonstram că un regim nesinusoidal poate fi folosit, dacă benefiem de cunoştinţele teoretice necesare, ca o modalitate de diagnoză la un grup energetic. Am introdus o serie de indici de calitate a puterii/energiei pentru analizele efectuate. Pentru sistemele energetice navale am redefinit distorsiunea armonică totală care trebuie luată în considerare în reţeaua navală (am elaborat o monografie în domeniu pentru care am obţinut Premiul Academiei Române în 2000). Am demonstrat (tot printr-un articol publicat în ţară) că poate fi corectă teoria elaborată de către d-l Academician Andrei Ţugulea doar în ceea ce priveşte puterile active, nu şi a celor reactive. Am susţinut de câte ori am avut ocazia Şcoala românească de Electrotehnică. De exemplu şi eforturile depuse de mine cu ocazia participării la conferinţele ICHQP (2010 – Bergamo şi 2012 – Hong Kong) au condus la organizarea conferinţei ICHQP din 2014 de către Politehnica din Bucureşti, unde una dintre sesiunile tehnice a putut fi organizată integral doar cu lucrări ale autorilor din colectivul condus de mine. Am susţinut personalitatea Academicianului Remus Răduleţ – preşedintele Comitetului Electrotehnic Internaţional când s-a adoptat actualul Sistem Internaţional de unităţi de măsura. Incepând cu 2009 am avut cel puţin un articol aprobat la IEEE International Symposium on Electromagnetic Compatibility (4-a cea mai importantă conferinţă/simpozion din domeniul Ingineriei Electrice). Sunt membru la mai multe societăţi profesionale din cadrul IEEE (fiind Senior Member IEEE). La Societatea IEEE de Compatibilitate Electromagnetică sunt membru în mai multe Comitete Tehnice (TC 2, TC4, TC 5, TC 7, SC 5), iar la Comitetul Tehnic 7 (“Low frequency EMC”) am fost ales Vice-chair (perioada 2014-2017, 2020-prezent) precum şi Chair (2017-2020). Am renunţat la poziţia de Chair în 2020 din cauza problemelor de sănate, colegii (de pe tot globul insistând să ramân Vice-chair datorită activităţii desfăşurate). In calitatea de Chair am reuşit să cresc numărul de membri ai Comitetului Tehnic 7 de la 42 la 65 (de pe tot globul). Am organizat Sesiunile din cadrul IEEE International Symposium on Electromagnetic Compatibility în fiecare an, organizând în plus Workshop-uri sau Tutoriale, respectiv sesiuni speciale. Am promovat tinerii merituoşi din cadrul TC 7 la coordonarea – în calitate de Co-chair la Sesiunile speciale pe care le-am organizat. Sesiunea specială din 2020 a fost plasată pe locul 5 ca audienţă în cadrul IEEE International Symposium on Electromagnetic Compatibility (dintr-un total de 60 de sesiuni organizate). Am avut o lucrare selectată pentru premiere în cadrul IEEE International Symposium on Electromagnetic Compatibility (în 2020). Cu doctoranzii am reuşit să obţinem premiul pentru tineri doctoranzi la Conferinţă IEEE EMC Europe la ediţia din 2014 (Goteborg – Suedia). Am organizat Sesiuni speciale sau normale la Conferinţele sponsorizate de către IEEE EMC Society (ex. – 1) Conferinţa IEEE APEMC din Asia 2018 (Singapore), 2019 (Saporro), 2020 (Sydney); 2) Conferinţa IEEE EMC Europe (2018, 2019, 2020)). Am făcut parte din Comitete de recenzie a lucrărilor atât la Conferinţe/simpozioane din domeniul compatibilităţii electromagnetice (începând cu 2012), cât şi la alte Conferinţe Internaţionale organizate sub egida IEEE (peste 200 articole). In acest sens de la Societatea IEEE Power and Energy am primit şi un e-mail de mulţumire pentru activitatea din ultimii ani în 2020. Am fost desemnat Chair la o serie de Conferinţe Internaţionale organizate de către IEEE, la unele fiind desemnat şi în comisii de selectare a lucrărilor ştiinţifice în vederea premierii (ex. – Conferinţa IEEE PES GM (Power and Energy General Meeting) care a avut loc la Portland, SUA în 2018). Ca o recunoaştere a meritelor ştiinţifice pe plan international am primit premiul “John Howard Memorial University Grant Award” acordat de Societatea IEEE Electromagnetic Compatibility la Simpozionul International de Compatibilitate Electromagnetică de la Pittburgh, SUA, în 2012. Aş dori să mai menţinez că am evaluat proiecte de cercetare europene din programul HORIZON 2020. La ora actuală coordonez echipa de realizare a unui standard la nivelul IEEE pentru compatibilitate electromagnetică pentru domeniul de frecvenţă 2…150 kHz (echipa are 6 membri ai IEEE EMC Society).
D.
Suntem acuzaţi că nu ne implicăm mai mult. Dar oare suntem auziţi când în special în zona media contează mult mai mult scandalurile, inclusiv la nivel politic, crimele care apar la “Breaking news”. Nu am auzit de exemplu care realizări din domeniul ştiinţific/tehnic apar cu prioritate. Mai mult, am să vă dau un exemplu: am fost invitat la o televiziune cu acoperire naţională după ce am obtinut Medalida de aur la Geneva (2016) şi mi s-a pus în vedere să nu amintesc numele firmei cu care am colaborat. Nu întâmplător şi în acest răspuns observaţi că nu amintesc nume de firme prea des – pentru a nu le face rău (fie intră în vizorul cuiva, fie sunt vânate pentru a fi cumpărate de diverşi etc).
Pot exprima câteva păreri cu observaţii şi evident cu soluţii care se pot pune în practică (dacă le va citi cineva din cei cu putere de decizie).
1. Câteva observaţii legate de sistemul de învăţământ:
– există la nivelul învăţământului primar şi gimnazial două sisteme complet diferite: cel din oraşe şi cel din comunele/satele României. Perioada actuală (pandemia) nu a făcut decât să scoată la lumina această discrepanţă între cele două entităţi. Sistemul de la ţară este decuplat de la ceea ce înseamnă meditaţii (sistem paralel care a dus în trecut la creşterea mediei în ceea ce priveşte pregătirea copiilor). Din acest motiv puţini copii de la ţară mai vin sau sunt atraşi de continuarea studiilor după clasa a 8-a (dacă apucă să ajungă la acest nivel). O să spuneţi că trebuie renunţat complet la acest sistem paralel (vizibil mai ales în oraşele mari, reşedinţă de judeţ). Totuşi acest sistem hulit a dus în spinare o parte din performanţele realizate, inclusiv la nivelul olimpiadelor naţionale/internaţionale. Ce se poate face aici? Strângerea copiilor în special în localitătile mai depărtate de oraşele mari în cămine în care să locuiască şi să fie apropiate de şcoala generală. Altfel, cei mai mulţi copii fie nu vin la şcoală nefiind controlaţi de părinţi (plecaţi cei mai mulţi la muncă în străinătate), fie sunt trimişi la muncă de către cei de acasă (părinţi, bunici, mătuşi). Construcţia căminelor ar trebui să facă parte din PNRRR şi să se facă rapid. Programul “Cornul şi laptele” este doar un paleativ pentru învăţământul de la ţară.
– Pentru invătământul liceal, acesta trebuie regândit ca un întreg, în care trebuie să fie orientat pe două direcţii: liceu VS şcoală profesională/de meserii.
– La nivel universitar trebuie intervenit la toate nivelurile: la nivelul licenţă oare va avea vreun ministru curajul să redimensioneze numărul de locuri la admitere în conformitate cu cererea socială (pe termen mediu şi lung)? Sunt programe de licenţă la care absolvenţii îşi caută de lucru în cu totul alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit, ceea ce înseamnă că sunt cheltuieli inutile în anumite domenii , în condiţiile în care există un deficit de specialişti în alte domenii; tendinţa în plan social este ca tinerii să meargă spre facultăţi pe care le termină “mai uşor”, pe principiul că “văd după aceea ce voi face”.
– La nivel Master trebuie acordate burse consistente şi să se realizeze restructurarea lor. Programele trebuie adaptate nevoilor din societate, atât ale firmelor cât şi la nivelul societăţii. Aici trebuie avută în vedere şi formarea cadrelor didactice prin cercetare ştiinţifică şi dotarea laboaratoarelor (din domeniul tehnic) cu echipamente moderne.
– La nivel doctorat finanţarea prin burse trebuie să fie mai consistentă, iar repartiţia trebuie realizată altfel decât acum – proportional cu numărul de locuitori dintr-o anumită regiune din România, altfel decalajul dintre regiunile României se va accentua.
2. Global, trebuie trecut urgent la finanţarea pe zone de dezvoltare ale României. Din discuţii cu colegi din Olanda am înţeles că şi acolo au avut o situaţie asemănătoare cu România, inclusiv în ceea ce priveşte distribuirea banilor europeni. Au fost mai multe dezbateri cu specialişti din fiecare regiune de dezvoltare şi au ajuns la concluzia că o dezvoltare echilibrată a Olandei trebuie să însemne distribuirea proportional cu populaţia regiunii de dezvoltare a banilor naţionali şi europeni. In acest mod timp de 25 de ani, banii au fost ditribuiţi în acest fel, iar toţi politicienii au semnat un pact prin care indiferent cine venea la conducere, nu abdica de la acest principiu. Vedem astăzi unde este Olanda şi cum s-au dezvoltat echilibrat zonele de dezvoltare. Am dat acest exemplu, pentru că Olanda este ca populaţie apropiată de cea a României.
3. Cum se poate dezvolta România în viitor? Trebuie să pună accentul pe ceea ce are şi poate să susţină. Şansa este să se pună accentul pe investiţii masive în cercetarea românească, pentru a recupera decalajul faţă de celelalte ţări europene, transfer tehnologic rapid al rezultatelor cercetării către industrie şi dezvoltarea capacităţilor proprii în industrii de vârf. Numai domeniul IT nu este suficient pentru dezvoltare – din mai multe motive: nivelul de inteligenţă rămâne constant la nivelul ţării; la nivelul învăţământului liceal şi superior am reuşit să scoatem admiterea de la facultăţile tehnice, sau dacă are loc, probele de concurs nu ajută la pregătirea ulterioară a absolvenţilor, mai ale în domeniul IT. Să mă explic: am scos trigonometria şi mai ales geometria de la admitere, ori locurile geometrice şi construcţiile geometrice dezvoltă capacităţile intelectuale ale viitorului programator/inginer software la nivel înalt (nu este întâmplător că am coborât constant la nivelul acesta la nivel European). Nu este neimportant ce fac absolvenţii de liceu şi pe ce pun accentul înainte de a veni într-o facultate tehnică… Pregătirea anterioară este un foarte bun antrenament pentru pregătirea din anii de facultate… In plus, tinerii dotaţi nu vor mai părăsi Romănia dacă vor găsi aici terenul propice pentru dezvoltarea lor profesională şi familială.
4. Din experienţa proprie am constatat că toţi tinerii pe care i-am coordonat la doctorat şi care au terminat tezele de doctorat au rămas în România. Mai mult, la contractele de cercetare coordonate în ultimii ani au fost angajaţi tineri, atât bărbaţi cât şi femei – toţi ingineri. Dintre colegele angajate, cele mai multe şi-au întemeiat şi familii şi au şi copii. Asta înseamnă că şi în plan social dacă tinerii au o anumită siguranţă şi satisfacţie materială şi profesională sunt mai încrezători în viitorul lor aici şi nu trebuie să părăsească ţara…
E.
Ştiu că nu suntem în prima linie (din Bucureşti sau din Cluj-Napoca), dar nu minimalizaţi activitatea de cercetare ştiinţifică din celelalte centre universitare din ţară şi mai ales nu puneţi un verdict în ceea ce prezentaţi. Nu cred că aveţi acest drept, considerând date care oricum sunt publice. Însă modul în care le prezentaţi lasă de dorit. Sunt convins că o parte însemnată dintre colegii din lista prezentată au argumente pentru sumele încasate şi rezultate ştiinţifice care să-mi susţină afirmaţiile. Din această listă de exemplu, ştiu câţiva colegi care desfăşoară ca şi mine activitate de cercetare ştiinţifică (ex. Prof. Manescu Geo-Leonardo a fost implicat într-unul din contractele pe care le-am derulat şi de unde a fost plătit proporţional cu activitatea desfăşurată). Suma pe care am primit-o şi pe care dumneavoastră o prezentaţi este în proporţie de peste 65 % urmare a activităţii de cercetare ştiinţifică derulată susţinut (fără zile de concediu efectuate în ultimii 5 ani), fără zile de sfârşit de săptămână care să nu cuprindă activităti din cadrul contractelor de cercetare ş.a.m.d., cu rezultate palpabile din punct de vedere al produselor proiectate, realizate şi implementate, al lucrărilor ştiinţifice publicate, al propunerilor de brevete de invenţie elaborate. Iar activitatea de la nivel international a completat această muncă.
F.
Vă voi adresa în continuare câteva intrebări.
Ce atitudine aveţi faţă de tranziţia la energia verde? Datele din teren arată că a închide centralele pe cărbune mai ales în actualul context international (odată cu creşterea preţurilor la energie) este o sinucidere asistată mai rapidă a României. Trecerea la automobilul electric înseamnă o creştere a consumului cu 25-50% (studii realizate în Marea Britanie), iar România, prin închiderea centralelor pe cărbune (care menţin împreună cu cele nucleare stabilitatea sistemului energetic) va duce la necesitatea importării a 20-25% energie electrică (considerând consumul actual) şi a unui procent şi mai mare dacă se doreşte dezvoltarea României şi trecerea la autovehicule electrice. Energia solară dependentă de radiaţia solară este nesigură, la fel ca şi energia eoliană sau cea hidro (dependentă de precipitaţii). Tranziţia la grupuri energetice pe gaze este doar o soluţie pe termen mediu (15-20 de ani) şi nu cred că merită investiţiile în astfel de capacităţi. Iar problema care se ridică vis-à-vis de centralele nucleare de care pomeneşte preşedintele României în acordul cu SUA este următoarea : Unde se vor depozita deşeurile nucleare rezultate (nu de alta dar ştiţi că expunerea populaţiei din zonele de depozitare este pe termen mediu şi lung…)?
Îşi pune cineva problema dacă încălzirea globală din ultimele două decenii nu se datorează cumva radiaţiilor electromagnetice de la echipamentele care transmit energie electromagnetică în mediul înconjurător (şi din care o parte “se pierde” în acest mediu)? Consum în centralele pe cărbune a fost cam la fel şi înaintea ultimelor două decenii; oricum România nu este în prima linie aici. Factorii de decizie trebuie să gestioneze mult mai responsabil această problemă.
Dacă sunteţi obiectiv şi incisiv, ce părere aveţi de ex., despre proiectul care absorbe mulţi bani europeni, pentru realizarea metroului din Cluj-Napoca? Ar trebui să ştiţi că la nivel international sunt studii realizate care arată că nu se justifică o astfel de investiţie pentru oraşe cu mai puţin de 500.000 de locuitori. Iar pentru zona metropolitană trenurile de suprafaţă sunt mai eficiente (nu se justifică investiţiile mari în traseele subterane). Probabil că fiind vorba de Cluj-Napoca mai bine tăcem…
PS
1. Să nu se înţeleagă din punctele de vedere exprimate că am ceva cu oraşul dumneavoastră. Sunt colegi de la Universitatea Tehnică din Cluj – Napoca admirabili, unii dintre ei care apar în tabelul dumneavoastră, pe care nu trebuie să îi apăr eu, îi apără propria dumnealor activitate. Măcar cu domniile lor să fi stat dumneavoastră de vorbă anterior…
Nu pot însă să nu constat că au fost destui miniştri ai educaţiei din oraşul dumneavoastră şi unele dintre măsurile luate de domniile lor se văd şi astăzi. Referitor la d-l Profesor Mircea Miclea, i-am admirat la vremea respectivă demisia pe care şi-a dat-o pentru că nu a primit banii necesari pentru educaţie, dar problema semnalată anterior râmâne.
2. Discutaţi despre articole ISI şi citări. La ce folosesc în afară de orgoliul individual şi avansarea personală în cariera academică? Ele asigură progresul social? Este suficient pentru un cadru didactic din mediul academic? Suntem pe ultimul loc în Europa la invenţii/inovaţii. Parteneriatele cu firmele şi conlucrarea permanentă, cel puţin în domeniul tehnic trebuie să fie prioritare (nu după modelul din domeniul IT…). Adoptarea unor criterii la avansarea tinerilor în special la gradele didactice de conferenţiar şi de profesor universitar îi demotivează pe tineri în general pentru a urma o carieră în învăţământul tehnic. Cei care au impus criteriile respective le-au îndeplinit la vremea la care au promovat? In domeniul tehnic, în special în zona IEEE, un articol pe care vrei să-l accesezi din baza IEEEXplore are acelaşi preţ, fie dacă este dintr-o revistă IEEE cotată ISI, fie dacă este de la o Conferinţă care a indexat lucrările în IEEEXplore. Oare nu este relevant pentru felul cum trebuie considerate articolele pentru promovare – mai ales pentru domeniul tehnic? Cele mai multe parteneriate, fie la nivel academic, fie pentru cercetare le-am realizat prin susţinerea unor lucrări la Conferinţe IEEE de nivel înalt (clasificate de către IEEE). O asemena politică a fost şi în Anglia acum 10 ani şi şi-au dat seama că nu mai dorea nimeni să vină în învăţământul tehnic pentru o carieră universitară. La ora actuală acolo se acceptă tineri chiar fără doctorat (după ce termină masterul). Clasificarea universităţilor în SUA din domeniul electric nu este aceeaşi cu clasificarea făcută după “clasamentul Shanghai”. Cred că trebuie separate lucrurile pe domenii mari de competenţe (umanist, tehnic, ştiinţele naturii) – pentru a putea stabili criterii de avansare adaptate nevoilor sociale, academice, personale, iar finanţarea din zona cercetării ştiinţifice la nivelul entităţilor de cercetare trebuie să crească puternic. Poate că limitaraea veniturilor care provin doar din activităţi de predare ar reorienta activitatea unora dintre profesorii din universităţile româneşti către activitatea de cercetare ştiinţifică…
3. Cei mai mulţi dintre cei care apar în tabelul dumneavoastră probabil că nu vor (vom) mai fi în universităţi peste 10 ani. Ce se va întâmpla cu tinerii de astăzi şi cu generaţiile următoare? Oare vor mai face de multe ori muncă patriotică pe care cei mai mulţi dintre noi am făcut-o (cea din agricultură, din învăţământ prin ore neplătite, din cercetare prin faptul că trebuia din contractele de cercetare să fie acoperite normele de 516 ore ale personalului de conducere, etc.)? Aşa cum sunt prezentate lucrurile în preambul nu faceţi decât să creaţi distorsiuni şi să-I faceţi pe cei din afara sistemului să creadă că sistemul de învăţământ superior din România nu poate fi urmat de către tinerii din România. Acest învăţământ, hulit de multe ori de către unii politicieni de la vârful socieţătii, a produs valori care au dus la dezvoltarea României în trecut şi în prezent şi va trebui să producă în continuare – cel puţin în domeniile tehnice. Pentru aceasta trebuie însă să aibă cadre didactice motivate, care se formează în timp atât didactic cât şi al nivelul cercetării ştiinţifice (minim 15 ani din experienţa proprie).
From: “Mihai Vlaicu”
Date: Fri, July 2, 2021 3:21 pm
To: pnicolae@elth.ucv.ro
Priority: Normal
Options: View Full Header | View Printable Version | Download this as a file
Bună ziua, domnule Professor,
Vă prezint scuzele mele pentru deranj.
Astăzi am susținut lucrarea de disertație și doresc să vă mulțumesc pentru toate cunoştiințele transmise în cadrul cursurilor și pentru tot sprijinul acordat în timpul anilor de studiu.
A fost o onoare să fiu studentul dumneavoastră!
O zi frumoasă în continuare!
Cu deosebită stimă și respect,
Mihai Vlaicu
Sunt siderat de ce am citit…și ne mai dorim performanță în educație, uite nu-i.
Te simti cu musca pe caciula ??? Caci altfel nu ai fi dat un asemenea raspuns urias. Daca ai fi fost un om de stiinta adevarat n-ai fi pierdut atata timp sa te justifici. Ai fi facut stiinta. Despre felul cum se dau contractele de catre UEFISCDI, probabil ca DNA ar avea o paine buna de mancat daca ar face niscaivai cercetari. Sau gresesc ??? Astept un raspuns la fel de amplu.