de Victor Lungu, jurnalist, scriitor, făcător de ciorbe memorabile cu borș și tarhon
Războiul uzează și, mai grav, se uzează. Dacă vrei să ai un Război frumos, nou-nouț, numai bun de scos în lume, care să nu scârțâie pe la încheieturi, să nu fumege, să nu lase ulei, din când în când trebuie să-i dai o pauză, să-l duci la revizie.
Nu poți avea Război second-hand, luat de la o băbuță fost cancelar în Germania și care se ducea cu el numai duminica să-și ia niște gaz rusesc de la conductă…
Cât timp i se suflă Războiului în jiglere, se verifică dacă n-are crăpături la delcou și i se schimbă ciorapul de damă la ventilatorul de la răcitor, avem parte de Pace.
Dacă nu știați, Pacea e doar un alt fel de Război. Unul de mentenanță. Dar tot Război.
Prea multă oroare obosește. Tot ce este în exces duce la obișnuință, iar obișnuința duce la moleșeală și delăsare. Oroarea în exces este ca bunăstarea în exces. Nu e nici o diferență între androgenizarea pizdii și pizdificarea penisului. Toate cer, în final, felii de Libertate, sau chiar întreaga Libertate.
Ori omenirea este în veșnică căutatre de Păstor, de Conducător. Dumnezeu i-a dat Omului Liber Arbitru, Dreptul de a Alege – dar l-a încălțat cu o femeie și l-a alungat din Paradis.
”Civilii” trebuie instruiți și disciplinați – este scopul fiecărei Dictaturi: să pregătească fericirea câștigării Libertății. Pe care o pierd Democrațiile din exces de drepturi și lipsă de obligații. Dictatura majorității (Pacea) o impune pe cea a minorității (Războiul).
Când mecanismul social dă rateuri, este dus la reparat (Pacea); apoi se face alt Contract Social în forja Războiului.
Că și motorul Războiului se schimbă ca și componente. Și, și metodele de mentenanță evoluează. Ori toate acestea cer resurse, iar resursele se obțin numai prin violență și numai de la alții. Așa că nu vă lăsați amăgiți de anii scurși în Europa de la Ultimul Măcel Mondial și această invazie a teritoriului Ucrainei de către Rusia. Prea se umbla cu Dombasul la vedere, ca să nu rămână acum Ucraina în Dombasul gol.
Războiul vine că este invocat. Când scroafele se urcă prea sus în Copacul Libertății, acesta trebuie scuturat.
Întotdeauna vor exista niște oameni pregătiți și nu neaparat prieteni, al căror unic scop este să testeze tot ceea ce este de cercetat și să cerceteze tot ceea ce este de testat. Așa se obțin informațiile, iar acestea sunt unica ”valută” neinflaționabilă, cele mai desăvârșite și mai valoroase mărfuri de tranzacționat.
Într-un sistem informațional (digital, digitalizabil), actualul și tot mai viitorul sistem social-economic de care ne vom ”bucura” (care ni se va impune: controlul absolut, invazia totală a eu-lui, abolirea intimității, reglementarea vieții și morții), cine va predicționa, controla și impune Informația (informarea), va putea să-și permită să tragă Concluzia și apoi să impună desfășurarea acțiunilor viitoare: Război sau Pace?
Poate puțin Război aici și puțină Pace acolo. Poate numai Pace, sau numai Război. Sau Război și Pace…
Deci, zilele acestea, cine va ceda Războiului, pentru a-și salva Pacea?
Căci numai Războiul este de drept unic și indivizibil, pe când Pacea este divizabilă, alcătuită fiind din ”pacea” personală a tuturor indivizilor care alcătuiesc Societatea. Iar cineva obligat să pornească Războiul, sau să participe la acesta, va fi silit, în final, să lupte doar pentru propria lui ”pace”.
Nimic altceva nu va mai avea valoare.
Nu vor mai exista Cuvinte Mari și Gesturi Eroice. Eroii nu mai există. Societatea de consum i-a consumat. Internetul i-a bagatelizat. Armatele de trolli i-au demonizat.
Eroii au fost inventați cândva. Cândva a fost nevoie de ei pentru Războiae prăfuite și Păci ofilite. Li s-a făcut matrița-șablon, apoi au fost trecuți în producție de serie pentru a fi dați de exemplu atunci când Sistemului Educațional i s-a cerut să predea motivații noilor generații de carne de tun (analfabeți disciplinți pentru Război), sau de mână calificată și ieftină de lucru atunci când Războiul era trecut pe rampă pentru reparații.