Oamenii sunt de trei feluri, cei care consideră că există o criză a resurselor de diferite tipuri, apă, teren arabil, forță de muncă, minerale, energie, bunuri materiale și această criză se poate rezolva doar prin mijloace violente cum e războiul. În continuare, sunt cei care consideră că nu există o criză, doar o repartiție nedreaptă a cestor resurse și că soluția este o revoluție pașnică sau violentă pentru a se ajunge la o redistribuire echitabilă. Ultimii, dar nu cei din urmă, sunt cei care acceptă criza dar ne spun că progresul tehnologic și forțele pieței capitaliste rezolvă această criză.
Există și o a patra categorie, formată din cei pe care un asemenea subiect nu-i interesează până nu sunt loviți direct și atunci dau vina pe guvern, aceștia sunt cei mai mulți și sunt cei care justifică acțiunea primei categorii. A doua categorie e formată din cei care încă nu s-au convins că ideile comuniste sunt greșite și vor să le mai încerce încă o dată la nivel mondial. A treia categorie trăiește într-o lume ideală în care piața rezolvă toate problemele iar capitalul înlocuiește resursele.
Acum, nu toate crizele sunt reale, unele nu există decât în mintea oamenilor, credeți că diamantele naturale, cu o valoare economică redusă, sunt atât de scumpe pentru că există atât de puține și greu de găsit, au existat în anii 2000 războaie pentru diamante, au murit oameni pentru diamante. De ce? Ideea inelului de logodnă datează din Antichitate, dar ca mișcare de masă a apărut în anul 1938 când cartelul De Beers a făcut o campanie publicitară, cererea de diamante a crescut, pentru a păstra prețurile sus, De Beers stochează cantități uriașe de diamante păstrând oferta redusă, există diamante naturale pentru toată lumea, nu există vreo criză, dar pentru a ne păstra stilul de viață plătim cât nu face, iar unii devin foarte bogați.
O altă criză inexistentă în fapt este cea a petrolului, mult mai important decât diamantele, există suficient petrol pentru a păstra transporturile economice fără nicio problemă și pentru toate produsele economice care implică petrol, problema este păstrarea așa zisului stil de viață, importat de la americani, cine nu are mașină e un nimeni, clasa de mijloc trebuie să se elibereze de teroarea transportului în comun, două mașini pentru o familie, trei mașini, suburbiile au obligat oamenii să nu se poată descurca fără mașină. Mașinile stau 80% din timp, poate chiar mai mult, sunt inutile cea mai mare perioadă de timp. De data asta tehnologia o să ne salveze, acum 100 de ani cine era bogat avea mașină, restul aveau cal, acum e invers, cei bogați au cal, restul au mașini, în 50 de ani numărul mașinilor private o să se prăbușească, o să rămână doar mașinile de lux și doar bogații o să-și permită, restul o să comandăm o mașină autonomă să ne ducă din punctul A în punctul B fără grija întreținerii, taxelor, accidentelor, locurilor de parcare, poluării, mașinile n-o să mai sufoce orașele.
O altă criză inexistentă este cea din ziua de azi, a grânelor stocate în Ucraina și Rusia și care nu pot fi exportate, problema nu e lipsa lor, problema e incapacitatea țărilor să le cumpere la prețurile actuale. O cantitate enormă de cereale, și nu numai, este transformată în combustibil, subvențiile fac să fie mai rentabil să transformi porumbul în combustibil decât să-l vinzi pentru hrană, de ce? Pentru păstrarea stilului de viață. Războiul ăsta este un dezastru deja pentru Ucraina și Rusia și o să fie, ca de obicei, un dezastru pentru cei mai săraci din lume. Statele Unite au dat 40 de miliarde pentru susținerea războiului în timp ce zeci de milioane în Africa sunt într-o criză alimentară profundă. Criza o să devină cronică, prețul gazului n-o să coboare, îngrășămintele chimice o să aibă prețuri astronomice și o să lipsească, viitoarele recolte sunt deja compromise.
În România se aruncă zilnic 6000 de tone de alimente, 55% de către populație, jumătate din copiii României se culcă fiindu-le foame, nu există mâncare, e scumpă? Ne păstrăm stilul de viață, credeți că la țară se aruncă mâncarea, nu, clasa mijlocie o aruncă și supermarketurile, ce se întâmplă în România se întâmplă și la nivel mondial și e așa de când e lumea și pământul, cel bogat nu-l crede pe cel sărac. Inegalitatea socială internă se repetă la nivel statal. Nu sunt comunist și nu vreau vreo revoluție, dar nici orb să nu văd cât de periculoasă e creșterea inegalității până la limite insuportabile. Există suficiente alimente, doar că o parte semnificativă din populația lumii nu-și permite achiziționarea lor.
Să vedem dacă stilul de viață este cel care e vinovat sau există motive subiective. Nimic nu se mișcă fără energie, consumul de energie per capita este cel care ne dă într-o mare măsură gradul de dezvoltare al unei națiuni până la un punct, după acel punct este ineficiență sau exces sau condiții climaterice. Aveți aici – toate datele, să vedeți că nu-mi dau cu părerea.
Mai există un indicator, care ne spune cât de egalitaristă e o țară, indexul Gini – o să vedeți că o țară mai egalitară în consum de energie similar și condiții termice echivalente o duce mai bine ca una polarizată.
Noi și bulgarii, ei consumă de aproape 1,5 ori mai mult ca noi, dovadă a ineficienței lor pentru că au un PIB per capita mai mic decât al nostru dar e o societate mai inechitabilă. Măreața Rusie consumă de aproape 3 ori mai mult ca noi, o parte e de la frig, dar nu de trei ori, eficiența energetică a Rusiei este la pământ, consumă cât Finlanda vecină, dar cât e PIB per capita în Finlanda și cât în Rusia, de 4,5 ori mai mare ca în Rusia, și în Finlanda e la fel de frig dar e mult mai egalitară. Canada are același PIB per capita ca Suedia dar consumă de 1,6 ori mai multă energie – stil de viață, are un Gini mult mai mare ca Norvegia față de care consumă energie la fel, re un PIB mai mic, dar este mult mai polarizată. Majoritatea covârșitoare a canadienilor stau la granița cu Statele Unite, mai la sud decât suedezii, nu e vorba de temperatură. Elveția are un PIB per capita de 1,25 ori mai mare ca Statele Unite dar consumă de 2 ori mai puțină energie, este infinit mai egalitară ca Statele Unite, poate asta explică și masacrele săptămânale din Statele Unite, că și elvețienii sunt înarmați.
Putem concluziona, un consum de energie rezonabil, care să ducă la o economie eficientă energetic și o societate redistributivă conduc în timp la o un nivel de trai îndestulător dacă nu la bogăție, nu-i mare filosofie dacă știi să te uiți la cifre. Vreau să vă spun că reușim să ne strecurăm în ciuda tuturor hahalerelor care ne conduc de 30 de ani. Mai e mult până să fie bine, dar nu e nici atât de rău.
Tehnologia va salva o parte din lucruri, din păcate nu foarte repede, o altă parte va fi salvată de schimbări sociale, acolo unde societatea le va solicita hotărât, inegalitatea conduce la sărăcie, cele mai sărace țări sunt cele mai polarizate, Africa și America de Sud și Centrală sunt îngrozitor de neechitabile. Prima țară care nu e din cele două zone e Filipine pe locul 42, Turcia pe locul 44, urmată de Statele Unite pe 47. Prima țară din UE este Bulgaria urmată de Italia mult în spate și câteva locuri mai încolo de noi.
Dar, există lucruri și crize reale pe care numai diplomația le poate salva. Una este între Etiopia pe de o parte și Sudan și Egipt pe de alta, Etiopia construiește cea mai mare hidrocentrală din Africa pe Nil și restul sunt speriați că n-o să mai ajungă suficientă apă la ei și o să rămână și fără puțina agricultură pe care o au sau se vor alege cu inundații dacă o să aibă loc ploi masive. E o situație în care toată lumea are dreptate și niciunul. Un alt punct fierbinte este granița indo – chineză la care se adaugă și Pakistanul, trei puteri nucleare. Acolo disputele au peste 150 de ani și nimic nu pare să aplaneze disputele. Și aici apa joacă un rol.
Apa este motiv de război și armă în războaiele existente, așa cum după pierderea Crimeei, Ucraina a tăiat accesul la apă pentru peninsulă, unul din scopurile războiului a fost aprovizionarea cu apă. În India problema apei devine acută, Turcia a înjumătățit nivelului de apă pe Tigris pentru Iraq, de asemenea este afectată aprovizionarea cu apă pentru Iran și Siria. Arabia Saudită, cu rezervele sale de petrol a ajuns să desalinizeze 50% din necesarul de apă, o soluție imposibilă pentru țările fără resurse materiale sau fără acces la mare. Din feicire, deși sunt zeci de astfel de situații de dispute asupra resurselor de apă, există în majoritatea cazurilor dorința de cooperare.
Dacă pentru apă există o soluție, desalinizarea, pentru terenul arabil așa ceva nu pare posibil. Aveți https://data.worldbank.org/indicator/AG.LND.ARBL.HA.PC suprafața de teren arabil per capita pentru fiecare țară. La nivel mondial a scăzut de la 0,36 hectare în 1961 la 0,18 hectare în 2018. Dacă noi avem 0,45 hectare, Egiptul are 300 de metri pătrați și populația crește pe când la noi scade. Scăderea suprafeței de teren arabil per capita conduce la o agricultură tot mai intensivă, la consumul de fertilizatori și pesticide tot mai mare și la un consum energetic tot mai mare, simultan, crește dependența țărilor fără teren arabil de cele care au așa ceva și-l exploatează eficient, Rusia a transformat hrana în armă, șantajând întrega lume și scoțând la iveală toate dependențele profunde pe care această lume le are.
Fără diplomație, cooperare, echitate reală și bun simț, sub presiunea creșterii populației, schimbării climei și orgoliilor autoritariste, starea de tensiune socială și politică va deveni tot mai intensă. E vremea rațiunii și științei, nu a propagandei de orice fel, a luptelor de clasă, rasă, economice sau mai știu eu ce motive absurde de conflict.