De unde are Recorder documentele despre România TV și PSD. Despre ipocrizia presei “independente”

A apărut un nou reportaj video marca Recorder, portalul de investigații foarte independent și foarte finanțat de publicul #rezist și companii străine care reacționează la “îndemnul” ambasadelor străine și sponsorizează acest proiect jurnalistic, nu de alta, dar să existe mereu o gură de tun în caz că politicul românesc trebuie pus puțin la zid.

Tema reportajului de azi nu este originală, ba aș putea să spun că este un furtișag, dar e un furtișag din “familie”, din familia editorială a site-urilor de dreapta care mestecă la comun aceleași abordări: finanțarea ocultă a presei românești de către partide din banii AEP. De altfel, nimic ilegal, doar foarte imoral, e singura chestie cu care sunt de acord în ceea ce privește abordarea Recorder.

În fapt, adevăratele căutări pe acest subiect, dar și adevăratele dezvăluiri, le-a făcut jurnalistul Cristian Andrei de la RADIO Europa Liberă. Cristian Andrei este un jurnalist onest, o zic fără ironie, și s-a aplecat cu multă constanță asupra transparentizarii utilizării de către partidele politice a banilor de propagandă proveniți de la AEP și transferați presei. Datorită lui am aflat, într-un exercițiu rar de sinceritate comunicațională venit din partea PNL, că Realitatea Plus, de exemplu, primește de la liberali pentru mica audiență pe care o are circa 100 000 de euro pe lună.

Andrei s-a chinuit luni de zile să îl facă și pe Marcel Ciolacu, șeful PSD, să scoată datele. Vedeți însă, boieri dumneavoastră, Ciolacu face pe niznaiul, fiindcă știe că datele de la PSD sunt blindate de clauze de confidențialitate și că în doar trei ipostaze pot fi făcute publice:

• să dea cineva “din casă” – asta s-a întâmplat doar în 2018 când fostul secretar general al PSD Marian Neacșu a “scăpat” situația banilor dați de partid către presă și case de sondare către Newsweek (așa am apărut și eu acolo, cu firma pe care am licență de televiziune de știri, cu totul adevărat. Ce nu s-a mai știut apoi, dar o pot dovedi, e că sunt singurul caz de colaborator al PSD, prin intermediul SRL-ului meu, care a reziliat contractul cu partidul după nici 4 luni de existență, datorită ingerințelor editoriale ale lui Liviu Dragnea care mă tot suna să nu îi mai critic pe baroni, motiv pentru care am renunțat)
• să dea cineva din casa AEP – la acest moment 100 la sută IMPOSIBIL. Am încercat și eu, și cred că am surse foarte bune, și alți jurnaliști buni de investigații, nimeni de la AEP “nu se riscă”
• să dea un procuror “marfă” – 100% POSIBIL, așa cum e cazul Recorder de azi (voi dezvolta mai jos). De altfel, Recorder e “înțepat” bine la DNA, vezi “investigația” Valiza cu documente Teldrum găsită sub pod

Cu transparența pictată pe steagul ipocriziei

Ce nu înțelege jurnalistul Cristian Andrei “e” următoarele lucruri:

• partidele nu pot fi obligate să fie transparente decât atunci când legea o să fie “ameliorată” în acest sens
• firmele editoare și de televiziune nu pot fi nici ele obligate să fie transparente
• chiar și dacă s-ar afla traseul real al banilor, “opinia publică” ar fi la fel de “mneah”. Publicul e atât de polarizat politic, încât pe un fan PSD sau PNL sau USR îl doare în cot de acest “detaliu”.
• “independența” organelor de presă românești care primesc finanțare de la partide via AEP e egală cu “independența” RADIO Europa Liberă, pe care eu o consider azi o escrocherie mediatică, departe de ceea ce a fost în trecut.

Să mă explic. Nu există un radio RADIO Europa Liberă în România. Folosindu-se de brandul respectat în trecut, o gașcă de jurnaliști “de dreapta”, în fapt, niște izolați profesional care nu au făcut pui în nicio redacție datorită fițelor sau lenei, și-au găsit ca ultim refugiu acest simulacru de instituție media scoasă în geamul opiniei publice, așa cum era scoasă la geam bunica moartă în bancurile cu poștașul ce aduce pensia.

Nu există un radio, pentru că nu există nicio licență de radio eliberată de CNA pe teritoriul României, așa cum are, de pildă, RFI. Dacă observați cu atenție, escrocii care se folosesc de acest brand au tăiat din logo cuvântul “radio”, deși la capitolul “Misiune” sunt obligați de la “centru” să nu renunțe la denumirea originală.

Domnule Cristian Andrei, până să îl înjurați în reportajul Recorder sau pe Europa Liberă pe alunecosul de Marcel Ciolacu de lipsă de transparență, ar fi fain să admiteți că lucrați la o instituție media inexistentă în România sau cel puțin la una care utilizează o butaforie cleioasă.

Vedeți dumneavoastră, domnule Cristian Andrei, despre Radio France Internațional știm că există în România: există un SRL și o cifra de afaceri făcută pe teritoriul României.

Dar “radio”Europa Liberă România pe ce firmă funcționează în România? Aaaaa, nu funcționează pe o firmă? Ahaaaa, funcționează pe un ONG, căci nu e nici în stare să producă publicitate și pentru că prin ONG-uri și suveici se “cordesc” mai bine proveniențele finanțărilor? Ahaaaaa, am înțeles.

Păi, înseamnă că dumneavoastră, domnule Cristian Andrei, ca și iobag al ONG-ului de mai jos sunteți obișnuit să primiți solda de la “stăpânire” și nu înțelegeți cu adevărat mecanismele economiei de piață în ceea ce privește entitățile mass-media “locale” care trebuie să facă rost de venituri din publicitate, nu primesc din Cer sau de la Licurici 500 000 de euro pe an ca să presteze cu trompeta?!

Cu ce sunt mai “amorțite” la organul independenței editoriale televiziunile și site-urile care încasează bani de la politicul românesc, bani legali, să ne înțelegem, față de dumneavoastră, domnule Cristian Andrei, și “prăvălia” oengistă unde trompețiți, de vreme ce vă adăpați de la fondurile primite de la Congresul Statelor Unite, o instituție la fel de POLITICĂ ca și amintitele partide?

Cu nimic, atâta doar că televiziunile românești de știri și site-urile sunt perverse și încasează pe silent, dumneavoastră sunteți la fel de neindependent, dar faceți gălăgie pe sistemul “independentul plătit de americani e mai tare decât independentul plătit de români”. Aham, am înțeles.

Apoi, am fost curios să văd pentru ce e plătit domnul Cristian Andrei de către americani, ce “dă” el că Senior Editor pentru “radio” Europa Liberă. Băi, nene, ce scrie domnul Andrei, mă refer la “topicuri” și înălțime editorială, e cel mult de nivelul unui redactor cu 5-7 ani de experiență în presă. Ia, uitați-vă și voi aici și o să îmi dați dreptate.

În mod normal, astăzi, jurnaliștii RTV și Antena 3 ar fi trebuit să vă pună aceste întrebări și să scrie o anchetă de genul acesteia. Doar că patronii lor, Mihai Gâdea și Sebastian Ghiță, nu mai au ziariști care să facă anchete, au doar vorbitori la microfoane din fața sediilor DNA. Dacă ar fi avut un Liviu Alexa în ogradă, azi erați subiect de seară la talk-show-ul principal, ca să vadă “boborul” că da, e adevărat că RTV sau A3 sau B1 sau Digi24 încasează, dar nici aia care arată nu degetul nu-s mai breji.

Apropo de DNA, e timpul să trecem la subiectul anchetei. Mi-am dorit puțin să desfac cusătura în cruce făcută pe etamina falsei independențe jurnalistice cusută de Cristian Andrei împreună cu jurnaliștii Recorder, un fel de labă jurnalistică în cerc pe tema lipsei de transparență a partidelor vizavi de finanțarea presei.

Și m-am uitat azi de două ori la materialul Recorder, prin ochii unui jurnalist de investigații cu 25 de ani de experiență și mi-am dat seama că SINGURUL lucru în plus față de ceea ce era oricum scris și răscris de Cristian Andrei sunt documentele referitoare la România TV, niște facsimile ale unor contracte de publicitate politică între firma Rid Zone care operează RTV și PSD.

M-am întrebat mintenaș: de unde să fi avut “recorderii” acces la un asemenea contract? PSD nu făcea asemenea greșeală, Sebastian Ghiță și oamenii lui nu sunt atât de proști.

Vă spun eu cine a făcut rost de documente: “recorderul” Victor Ilie.

Ilie e “standardul” în ceea ce privește ziaristul de investigații care scrie anchete doar când primește de la SRI sau procurori marfă, altfel, se ocupă de Biserica Ortodoxă, căci e subiect “inepuizabil” cu potențial de viralizare. Genul lui Ilie poate fi regăsit în redacții de genul Rise sau PressOne: rezistaci, cu mommy sau daddy issues, frustrați profesional, negăsindu-și loc în niciun cuib redacțional.

Da, Victor Ilie a fost și pe la Rise Project, marele concurent al lui Recorder, apoi s-a gândit să facă cu alți doi împiedicați un produs media concurent, se numea Inclusiv. Nici acolo nu a făcut mare brânză, ba chiar, alături de L:uiza Vasiliu, și-a bătut joc de ametitoarea suma de 100 000 de euro provenind din donațiile celor ce au avut încredere în ei că vor “livra”.

Priviți mai jos cum se caineaza Ilie că a participat la o escrocherie media și cum se duce el la “spălat” la Pagină de Media să ne spună că îi pare rău, după care iar răsare drept și curajos, curat și independent.

Cam ca pleiadă de jurnaliști de “dreapta” care i-o sugeau financiar lui SOV, înghițind, ștergându-se la gură și mai cerând, după care, ani mai târziu, îl înjurau pe SOV și pozau în mari cavaleri ai onestității profesionale.

Dar de unde avea Victor Ilie “docomentele” despre Rîd Zone, firma în spatele căreia se află Sebastian Ghiță și prin care se operează România TV?

Eheee, vă spune je: domnul jurnalist Victor Ilie e mare prieten cu Veverița, adică cu doamna procuror DNA Alexandra Carmen Lăncrănjan. Nu știu dacă îi duce mufa la USB, dar știu sigur că sunt foarte buni prieteni, mi-a spus o sursă mai mult decât informată din SRI. Căci doamna Veverița este acoperită SRI și cea care a “constituit” dosarul Tel Drum ce îl vizează pe Liviu Dragnea.

N-am spus doar eu, a spus-o chiar jurnalista de investigatii Sorina Matei acum 5 ani, cand a oferit o explicaţie interesantă cu privire la modul în care „Veveriţa”, procuroarea Alexandra Carmen Lăncrănjan a reuşit să ajungă la DNA şi să se ocupe personal de dosarul „Tel Drum”:

“Misterul Veverita a fost, finally, dezlegat. Nu intelegeam cum de a picat toate concursurile posibile si imposibile, in toate institutiile vietii, cum era demult agitatie ca n-a intrat in CSM si cum a ajuns cu forta practic la DNA, dupa mai multe ture picate sau neprezentare si, peste asta, procuror total neexperimentat pe o speta importanta si grea, asa cum se vede din instrumentare. Eh, raspunsul e bineinteles la SRI. La fostul juridic.

Iar “Veverița” avea documentele despre Rid Zone și PSD în urma unei descinderi făcute de DNA la sediul societății și la RTV. Păi, așa investigații aș ști și eu să fac, dacă aș primi “servite” de la DNA sau SRI!

Rețeta Recorder a fost simplă de această dată, nu avea cum să meargă: “montăm” toate datele PUBLICE despre finanțările AEP, îl hărțuim un pic pe Ciolacu în biroul de președinte al Camerei Deputaților, nu contează ce zice, important e să se vadă că am luat “și o altă părere”, îl sunăm pe Victor Ciutacu pe aceleași considerente, ca să avem două păreri, nu una, și pac! dăm facsimile focalizate sacadat cu contractele de publicitate dintre PSD și România TV, căci orice articol sau reportaj care îl are ca subiect pe Sebastian Ghiță va fi citit, căci Ghiță e băiatul cel rău, “fugarul”, iar România TV e postul “ăla” puțin mai sus decât DD TV, așa au gândit “recorderii”.

Nu vreau să îmi dau cu părerea din punct de vedere profesional dacă e ok sau nu să folosești în anchete jurnalistice materiale “servite”, când am chef de asemenea păreri, țin prelegeri studenților de la Jurna, eu doar am vrut să vă spun de unde sunt actele, să vă arăt că DNA este sursă pentru ziariștii preferați cărora le pasează documente din dosare de anchetă active și că e fain în România.

Legitimitatea sumelor pentru România TV. Că despre restul posturilor nu știm

De curând, când cu nunta lui George Simion, România TV a obținut locul 1 la audiențe “pe general”, nu numai în rândul posturilor de știri. Prilej pentru presa “de dreapta” să se declare îngrețoșată de publicul românesc, că nu e drept, că e o televiziune cu public îmbătrânit, nu tânăr și ferice ca al Pro TV.

Peste toate discuțiile, vreau să vă lămuresc repede de o chestiune care nu se pomenește în manualele de PR politic sau de practică jurnalistică. Audiențele comerciale sunt valoroase pentru a stabili cât din bugetul (“pool-ul de advertising”) al României se duce la X, Y sau Z.

Audiențele posturilor de știri au, pe lângă caracterul comerical, și o însemnătate aparte pentru partide și politicieni. Discutăm de o altă valoare chiar și comercială decât cea estimată de industrie. Dar lucrurile sunt cam la fel.

Dacă o agenție de media care are un client din telecom vede că Pro TV are cele mai tari audiențe, va concentra acolo cea mai mare parte din buget.

Dacă un partid vede că România TV are cea mai mare audiență seară de seară, va încerca să “intre” chiar și cu bani cât mai des acolo – primo, ca să își facă reclamă proiectelor politice sau liderilor și secundo, să combată adversarii. Are RTV un public mai îmbătrânit? Perfect, este exact publicul prețios pentru politicieni, căci aia bătrâni merg mai degrabă la vot decât tinerii, iar marile proiecte politice ce trebuie implementate la o guvernare trebuie înțelese mai întâi de cei mai maturi din cadrul electoratului.

Din acest punct de vedere, România Tv este Pro TV-ul știrilor, iar Sebastian Ghiță, ăla rău, este proprietarul celui mai influent canal de știri din România.

Așa că partidele politice reacționează oarecum tot comercial, dar pe considerente de target politic.

O mică notă, despre cum folosesc partidele banii AEP. Să știți de la mine că PSD sau PNL sau USR pot ORICÂND să închidă colaborarea cu televiziunile de știri private și să își creeze propriile entități media, propriile televiziuni și site-uri. Nu le împiedică nicio lege să folosească banii ȘI ÎN ACEST FEL.

Recorder si vrejul de fasole al finantarii

Astăzi, Evenimentul Zilei a publicat ceea ce ziariștii atenți știau de multă vreme. Un fost ambasador comunist s-ar afla în spatele publicației online Recorder. Este vorba despre Gheorghe Vâlcu care, împreună cu fiul său, Dragoș Vîlcu, producător de filme, a deținut, prin intermediul unui SRL, 49,5% din acțiunile Harfa Online Publishing SRL care se ocupă editarea publicației. Ulterior, SRL-ul controlat de cei doi, Dragoș Vîlcu Management, s-a retras din acționariatul Harfa Online Publishing SRL cedând acțiunile celorlalți asociați, redactori la Recorder.

Diferența de acțiuni era deținută de Răzvan Ionescu, publisher la Recorder, și alți trei jurnaliști, Mihai Gabriel Voinea, Cristian Sorin Delcea și Iulian Andrei Crăciun.

Ionescu este în continuare administrator și acționar minoritar în mai multe companii deținute de cei doi.

Dar și cu Harfa Online Publishing SRL se întâmplă ceva și “operațiunile” financiare de pe SRL trec pe un ONG, hahaha, cam ca la “radio” Europa Liberă România, căci e mai ușor să bagi în ceață finanțări și “donații” despre care nu vrei să se știe sau despre a căror proveniență nu vrei să se știe când ai de a face cu un ONG. Nouă entitate pe care se strâng banii pentru Recorder este începând cu 2021 “Asociația Comunității Recorder”.

Dar și în această privință ochiul meu fin a observat ceva. Când Recorder a fost operat ca brand media sub egida unui SRL, Harfa Online, cifrele de afaceri au fost dezastruoase, aproape de faliment:

Cum a trecut Recorder pe ONG-ul cel nou în 2021, în ditamai pandemia, a început să le plouă cu bani în redacție. Vă dați seama ce “minune”?

Când toată presa românească murea de foame și rămăsese fără 90 la sută din publicitatea comercială, Recorder se umplea de bănet. Uitați aici dovadă de la Finanțe: în conturile ONG-ului au intrat pe 2021 3,5 milioane de lei, așa, dintr-un foc!

Desigur, pentru fraierii activiști și rezistaci, totul a fost bine împachetat în vorbe măiestre și optimiste, în cadrul unei comunicări oficiale din partea “redacției” Recorder, de unde aflăm ceva incredibil: nu numai că 2021 le-a permis celor de la Recorder să nu mai fie fomiști ca în perioada 2017-2021, ba chiar au “produs” de 10 ori mai multe venituri decât produceau pe SRL, ba chiar au reșit să pună deoparte jumătate de milion de euro pe care l-au botezat înduioșător de emoționant: “fond de reziliență”.

Recorder este, și fac pariu pe o sticlă premium de single malt, singura redacție de ziar online din estul Europei care are în conturi o rezervă de 500 000 de euro!

Impresionat până la lacrimi de un asemenea succes financiar al colegilor de la Recorder, am zis să arunc o privire și pe proveniența banilor. Iat-o.

Cifrele dovedesc clar că Recorder nu este o întreprindere media sustenabilă financiar, dacă este lăsată în vâltoarea economiei de piață, aia reală. Mai mult, realmente nu cred că sunt reale donațiile de la persoane fizice, România nu e o țară cu public generos față de presă. Dar cred în posibilitatea că anumite “persoane fizice” să doneze dintr-un click sume îndestulătoare pentru ca proiectul Recorder să fie susținut.

Granturile mari acordate presei românești sunt influențate de ambasadele străine cu sediul la București, mă refer la cele ale SUA și Marii Britanii, Suediei și Norvegiei. Nu pupă nimic site-urile și televiziunile de “stânga” și jurnaliștii care nu sunt “conformi”.