Ideea de a face aceste calcule “de chinez” ne-a venit citind postarea jurnalistei Sidonia Bogdan care constata cu năduf recent pe pagină să de Facebook că:
“Eu sper să prind în viața asta dezbaterea de ce nu sunt alocați bani de la buget universităților de prestigiu să aibă și ele edituri universitare comparabile celor celebre din străinătate. Sigur, nu te poți compara cu Oxford University Press sau Cambridge University Preș, dar măcar 5% să aibă din ce pun cele din Vest pe masa studenților. Măcar baza să fie tradusă de afară, iar profesorii să publice cu vizibilitate la aceste edituri. Este culmea ilogicii să fii depunctat ca student că nu ai bibliografie adecvată, adevărul fiind că studentul, de cele mai multe ori, nu are acces la bibliografie adecvată, fiind extraordinar de scumpă, dacă o cumpără de afară.
Iar în țară ea nu se găsește.
Este culmea neruşinării într o țară în care s au găsit sute de milioane de la bugetul de stat pentru studii de fezabilitate rămase prin sertarele ministerelor să nu se găsească 2-3 milioane de euro pentru a pune la punct o editura universitară de stat comparabilă cu cele din Vest”.
România a luat 800 milioane euro de la Uniunea Europeană pentru proiectări şi studii de fezabilitate prin programul Connecting Europe Facility (CEF)‚ granturi pentru transport pentru perioada 2014-2020, şi nu a construit niciun kilometru nou de cale ferată, scria acum câteva luni Ziarul Financiar.
Spre comparaţie, Polonia a accesat 2,7 miliarde euro prin acelaşi program pentru 24 proiecte de cale ferată, dintre care 18 vizează îmbunătăţirea infrastructurii feroviare.
România număra anul trecut doar 10.769 km de cale ferată, dintre care doar 4.034 km erau electrificaţi.
În ultimii cinci ani, România a numărat cu 1 km de cale ferată mai puţin, astfel că în 2015 existau 10.770 km faţă de 10.769 în 2020, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.
La nivel național, anvergura sumelor “sparte” este și ea… “națională”. Este de notorietate cazul firmei din Spania care a predat la CNAIR, atentie!, PE UN STICK, problematicul Studiu de Fezabilitate pentru tronsonul de autostradă Târgu Mureş – Târgu Neamţ, parte din Autostrada Unirii- A 8.
Contractul pentru reactualizarea Studiului de Fezabilitate a fost semnat în 2019 cu firma Acciona din Spania, în mandatul ministrului Răzvan Cuc pentru 17 milioane lei, jumătate faţă de valoarea estimată la lansarea licitaţiei. Predarea documentaţiei s-a făcut cu o întârziere de peste o jumătate de an şi cu mari probleme de calitate pe care le reclamă CNAIR. Bani care s-au dus pe apa sambetei…
La nivel local, o statistică oficială a Consiliului Județean Ialomița din 2018 arată că, în ultimii șase ani, administrația județeană a cheltuit aproximativ milioane de lei pentru studii de fezabilitate.
Respectivele studii ar fi trebuit folosite pentru realizarea unor proiecte de anvergură, însă banii au fost cheltuiți, fără ca acele proiecte să fie realizate.
Discutabilă este și oportunitatea publică a proiectelor pe care Consiliul Județean Ialomița a încercat să le dezvolte.
Un exemplu în acest caz este faleza dotată cu loc de promenadă de la Dunăre, pe care administrația județeană a încercat să o amenajeze în comuna Bordușani, un sat îndepărtat de la marginea județului Ialomița.
Cum am ajuns la suma de 145 de milioane de euro?
Am “lins” 9625 de achiziții directe din SICAP – Sistemul informatic colaborativ pentru mediu performant de desfășurare al achizițiilor publice. Împreună cu o echipă de patru colegi jurnaliști, chiar și așa, ne-a luat 3 zile să adunăm cifrele găsite. Am ales pentru dumneavoastră câteva exemple, ca nu cumva să credeți că minciunim.
Strict Secret și-a făcut deja un nume din analizele făcute prin “muncă de chinez”, într-o epoca în care jurnaliștii nu mai au chef să transpire doar pentru a demonstra CU CIFRE evidența din România: și anume că se distrug sute de milioane de euro pe studii și hărții inutile, iar România rămâne cu buza umflată.
Noi avem chef să o facem, chiar dacă încărunțim câteodată până terminăm câte o “numărătoare” din asta, pentru că știm sigur că, cel puțin în România, diavolul corupției sistemice stă ascuns și în micile cifre, alea neimportante, ale cheltuielilor unei comune “amărâte”.
Când vă mai întrebați de ce satele și comunele României arată că în Evul Mediu după 32 de ani de la comunism, să nu uitați că aveți răspunsul. Strict Secret vi l-a oferit prin această analiză.
NOTĂ:
Dacă te interesează să mă susții ca jurnalist, să vezi cum gândesc și cum scriu, dacă te interesează ce se va întâmpla cu lumea asta mare din care și tu faci parte, comandă-ți cartea mea de pe www.liviualexa.com
Strict Secret este un site cu dezvăluiri adevărate, am dovedit asta încă de la început, și ne vom construi foarte repede reputația de ziar al adevăratelor secrete.
Sunt Liviu Alexa, jurnalist clujean, unul de “provincie”, dar am dat lovituri mari de presă la viață mea: dezvăluirile despre pedofilul Cristian Pomohaci, dezvăluirile despre afacerile de milioane ale DELTAMED, firma prietenului drag al lui Raed Arafat, care ia toate licitațiile pe ambulanțe din România, dezvăluirile despre adulterul lui Ciprian Marica la un hotel din Cluj-Napoca, eu v-am dezvăluit aici cum a încercat generalul Gabriel Oprea să o violeze pe procuroarea Laura Codruța Kovesi, așa că merită să urmăriți proiectul meu editorial, Strict Secret.
Nu îți cer bani că să citești anchetele mele, știu că te doare în cot de jurnaliști; noi, jurnaliștii, contăm pentru tine doar daca subiectul îți e pe plac. Nu îți cer să donezi bani, fiindcă știu că nu o să o faci, n-ai făcut-o nici în cazul Recorder, nici în cazul Rise Project. Ești doar un alt român ce va citi gratuit munca mea și va trece la un alt site.
Ai un pont? Contactează-mă pe 0720 00 88 88 – via Whatsapp, Telegram sau Signal sau scrie-mi pe emailul mailstrictsecret@gmail.com
Dacă ți-e frică să îți dezvălui identitatea, fă-ți un Gmail anonim, dar trimite-mi totuși ce ai în tolbă: răzbună-te sau caută să mă folosești arătând și altora nedreptățile ce au loc în România.
1 comentariu
Adaugă comentariu