de Victor Lungu
Haideți să vorbim despre limba noastră ”ca o comoară” pe care toți AURolacii online-ului vor reuși să o îngroape definitiv, irevocabil şi iresponsabil.
Despre toți agramații care se dau mari patrioți în comentarii pe Facebook, dar o iau otova prin limba română – limba mamelor lor, datorită cărora ei există și noi i-am cunoscut (de, mama proștilor umblă mereu gravidă).
Sunt trei direcții de asalt împotriva limbii române și transformarea acesteia într-un Memorial al Durerii lingvistice (gramaticale, ortografice).
O direcție este osuarul cuvintelor care încep să nu mai existe. Aici rrromânii verrzi nu au nici o vină. Sunt cuvinte depășite de avansul tehnologic, ele nu mai există deoarece nimeni nu-și mai aduce aminte (sau, în scurt timp, nu-și va mai aminti nimeni) ce definesc. Cam toate cuvintele care definesc uneltelele care se manevrează cu sudoarea frunții vor dispare sub asaltul tehnologiei. În zilele noastre (și o să vă arăt cum, mai încolo), este mai simplu să-ți câștigi existența cu sudoarea limbii.
Când făceam eu clasele I – VIII (undeva prin epoca socialismului multilateral dezvoltat), se predau lecții practice în școli, prin care am fost învățați cum să ținem corect în mână și să mânuim în scopul pentru care au fost create: un ac, un ciocan, o șurubelniță, o pilă șamd.
Azi ”pilă” orice șpăgar știe ce înseamnă, dar numai în sensul de ”apelare la o”, nu de ”a pune mâna pe”. Din păcate știe (și, ”apelează la”), orice cetățean care are de înfruntat scârbavnica birocrație românească.
Că veni vorba de unelte, unele cuvinte au fost ucise fiind golite de conținut, de valoarea lor intrinsecă. Astfel, UNEALTĂ, UNELTE, cu sinonimele lor cu tot, sunt cuvinte ce-și lasă zilnic oasele în deprinderile lexicale ce ajută la definirea, împlinirea şi desfășurarea muncii.
MUNCĂ? Ce este aceasta?
Ciuntirea încărcăturii valorice a cuvintelor din limba română, răsturnarea înțelesului acestora, este a doua cale de asalt împotriva limbii române. Pardon, direcție – să folosim termeni militari, că tot e la modă războiul și albul e negru, iar negrul e alb – și toată lumea, în bula sa, are certitudini, nu îndoieli (dar asta este discuția despre cea de-a treia direcție de asalt, asaltul agramaților asupra limbii române). Pardon, ”romine”…
Revenind la a doua direcție, de la prima botoxată ajunsă vedetă ”pe sticlă”, la primii îmbogăţiţi de tranziţie precum: Becali, Vântu, Patriciu, Fenechiu, Verestoy, Șova, Ponta, Mazăre, Ghiţă, Dragnea, Blaga, Falcă, Buda șamd – întreaga clasă securist-politico-economică de cumetrie din România ne învață că mai bine “dai bine pe sticlă”, furi și minți decât să muncești.
Reclamele papagalilor din agenții, făcute pentru papagalii care-și vând produsul, ne învață că poţi să o duci bine şi din furtul, și din minciuna măruntă. Că “prost să fii să muncești”, când, dacă consumi X sau Y produs, căruia trebuie doar să-i trimiți codul de bare la o adresă oarecare, bani primești.
Când aceleași reclame îndeamnă la chiul – după obiceiul chiulului practicat pe față și fără rușine de către “şparlamentarii” români.
Vai, vine momentul acela când îți aduci aminte că trebuia să mai dai și pe la serviciu… Dar, dacă bagi în tine semințe de floare și bostan cu “nuplecabilitate” (vai de mama copy-writer-ului!), uiți de îndatoriri și stai să te umfli cu bere, alături de prieteni.
Sau, îți vine să ronțăi praf de cartofi cu gust de șaorma și atunci te prefaci că-i copiatorul stricat şi te ascunzi pe o canapea, împreună cu… mentenanța. Care e preocupată de aceeași umplere a burdihanului. Leafa merge, orișicât. Dă-l în mă-sa de angajator, capitalist și burjui! Noi suntem români (pardon, ”romini”), nu slugi la stăpâni!
Cum să nu-și dea obștescul sfârșit cuvintele legate de muncă, când nimic din ceea ce o definește nu mai are valoare începând chiar prin faptul că nicăieri nu se mai face educație în a defini dorința „sudorii frunții” în împlinirea muncii? Prin ”sudoarea frunții” (muncă cinstită) obții cu mult mai puțin, sau cel mult egal, cât obține, prin furt și prin minciună, un ales public și pilele sale.
Oricum, în curând și cuvântul ”sudoare” va leșina. Nu degeaba s-au inventat atâtea anti-perspirante și deodorante datorită cărora ”poți să stai cu mâinile sus fără să transpiri”. Măcar dacă s-ar inventa un spray pentru Lege și Justiție cu care să-i țină pe toți borfașii din lumea securist-politico-economică de la noi cu mâinile sus și lac de sudoare!
Curând vor dispare și cuvintele legate de baie. Când curățenia se reduce numai la miros, să nu vă mirați că politicienii noștri au învățat că pot mânca orice rahat cu polonicul și gura nu le miroase, se pot spăla în orice troacă politică și sunt mai albi, mai curați.
Și vin agramații cu asaltul final asupra limbii române. Birtul din sat a căpătat dintr-o dată dimensiunea Lumii, din cauza online-ului și a acesului la internet. Până acum, pe agramat îl auzeau doar vecinii de masa din odaia de birt, la o tescovină, un samagon, o ”pufoaică”. Acolo unde ”dezbătea” agramatul doct despre tot ce părerea lui vroia. Acum părerismele sale sunt de impact mondial.
La început au fost ”răspândacii” (orice securist de bine știe cum se colportau zvonurile în societate pe vremea lui Nea Ceașcă). Partidele politice au preluat ”răspândacii” și i-au transformat în ”șoșonari” – ăia care lipeau afișe și care duceau munca de lămurire ”la firul ierbii”, ”din om în om”, pe înțelesul omului.
Apoi a apărut internetul și ”șoșonarul” a fost pus să producă ideologie și luptă de clasă în numele partidelor politice. Așa a apărut ”troll”-ul de partid și ”fabricile de trolli”. Ăia puneau ”punctajul partidului” la fiecare material care critica partidul. Fiecare pentru partidul lui. Pe vremea aceea analfabetul functional și agramatul era mai puțin prezent în spațiul public.
Culmea, avansul tehnologic l-a adus în piață. Cu cât mai inteligent telefonul, cu atât mai obnubilat ”troll”-ul. De la Partidul lui Dan Diaconescu în Direct, agramații au fost cu atât mai ”patrioți” cu cât și-au stâlcit limba maternă mai abitir. Pe lângă ”punctajul” de la partid (cu copy-paste), scris cât de cât inteligibil, ”troll”-ul și-a acordat independența de-a comunica și ce-a înțeles el din ceea ce a dat cu copy-paste.
A fost ușor ca tot prostoiul care-l urmărea, împuțindu-se în fața ”tembelizorului”, pe Dan Diaconescu în Direct (dacă a găsit-o pe Elodia, au ba), să se aglutineze în AUR.
Cuvintele și frazele ”ancoră” sunt simple: poporul român, independență, slugă la UE, Soroș, globalism, Big Pharma, ne bagă 5G în vaccin, se fac solzi de la vaccin, rămâi impotent pe trei generații de la vaccin șamd. Așa că a fost ușor să schimbi ”vaccin” cu ”Putin bine face”, ”mai țineți minte ce au făcut americanii?” – și să transformi agresiunea rusească contra Ucrainei într-o altă conspirație globalistă, de tip Soros, a slugilor UE și americanilor care au ”borbandat” Serbia (nu contează că cei din Serbia porniseră un genocid etnic și numai cele 90 de zile de bombardament i-au potolit pe genocidari, prin urmare se compară mere cu pere).
Acum nu mai vin ”amerlocii” să bage 5G-ul în vaccin și să dea cu covorul de bombe cu fragmentație (că dă Putin cu rachetuța în Ucraina), ci dau cu covorul de bombe economice și restricții. Și-l umplu ucrainenii pe Putin de ridicol pe internet.
Dar AURolacul părerist de birt e și el acolo. Să vorbească despre patriotism și naționalism susținând politicile și narativa Moscovei: ”americanii și NATO l-au obligat să atace Ucraina” și să te bage-n coana mama, dacă nu e de acord cu opinia ta.
Deranjant este că ”du-te” e ”dute”, că ”mă-tii” e ”mătii”, că ”slugoi român la americani” e ”slugoi romin la americani”, ”îți dau una” e ”î-ți dau una”, ”înainte de a fi slugă”, e ”ânainte de a fii slugă” șamd. Cratimele sunt opționale. Nu mai vorbesc nimic despre cum semnele de punctuație sunt luate cu pumnul și aruncate otova în frază (mama ei de Ortografie!)…
Au îngropat limba română cu voioșie. Se mai scufundă după ea numai să scoată afară câte o perlă.
Așa că avem acest osuar al cuvintelor care încep să nu mai existe. Avem cuvinte-schelete lipsite de consistența, fără ”carne pe ele. Și nu mai avem cum să le îngrășăm, să le redăm câte ceva din valoarea de odinioară.
Avem ceea ce avem de la Maiorescu încoace: forme fără fond.
Avem ”Holocaustul” limbii române care va fi și ”Holocaustul” societății noastre sănătoase moral.
Cu analfabeții și agramații la vedere vom avea o societate cu valorile puse în cap, lipsită de “prințipuri” și morală.
Limba romana va urma destinul celor care o mai vorbesc inca.
Daca acestia pleaca in strainatate sau ramin si sint educati si bombrdati cu invatamint, cultura si arta manelizate, limba lor le va reflecta nivelul de cunoastere si aparteneta la Romania si romanism.
Poate peste citeva zeci de ani, nu multi, aici se va vorbi doar engleza.
Dar mai degraba cred ca se va vorbi doar chineza.
Dacă n-ați amesteca lucrurile, articolul ar fi credibil.
Într-adevăr, mutilarea limbii române a atins un nivel de neimaginat cu 15 ani în urmă, dar să legi asta de conceptualul „alegător AUR”, în subsidiar cu diferite evenimente politico-militare prezentate perfect superficial, deja denotă tendențiozitate și, de ce nu, direcționare spre o țintă precisă.
Legarea evenimentelor menționate de simpatiile unora pentru AUR ori pentru orice altă formațiune este penibilă și vă descalifică, plasându-vă în categoria celor care rânjeau disprețuitor vorbind despre „electoratul fără dinți al PSD”.
Textul dvs. este insultător în general, superficial și tendențios. Vorbiți, da, despre faptul că adolescenții români nu sunt în stare să decidă când verbul „a fi” se scrie cu unul sau doi i, vorbiți despre faptul că adolescenții români, puși să citească un text, o fac sacadat, cuvânt cu cuvânt, vorbiți despre faptul că gramatica, morfologia, sintaxa, au ajuns concepte de neînțeles pentru majoritatea populației ș.a.m.d.
Altminteri, rezultatul este ceea ce se vede: un text penibil, cu o fundamentare ce nu rezistă unei analize făcute rapid, între două beri.