Zilele astea, atenția și emoțiile ne sînt acaparate de războiul din Ucraina. Aproape că nu mai există alt subiect căruia mass media și opinia publică să mai acorde atenție.

Brusc, pe parcursul a maxim două săptămîni, în trecerea de la februarie la martie, am trecut de la marea frică de Covid la marea frică de ruși. Ca și cum am fi apăsat pe un buton. De atunci, de două luni de zile încoace, nimic nu mai știm altceva.

Principalul efect al unei crize este că acaparează toată atenția, aruncînd în obscuritate orice altceva. Mai mult de-atît. Unii ar spune că nu doar principalul efect, ci chiar principalul scop.

Să vă explic.

Acum 15 ani, practic o eternitate în zilele noastre, de cînd cu avalanșa de informații care ne face să nu mai ne amintimce s-a întîmplat cu trei luni înainte, o doamnă rea, Naomi Klein, o anti-capitalistă și o tefelistă și o anti-sistemică de cea mai dură calitate, a scris o carte. Cartea se numește The Shock Doctrine. Cu subtitlul: The Rise of Disaster Capitalism.

Cartea a fost tradusă și în română, la scurt timp după apariția sa în limba engleză, la Editura Vellant, în 2009. Puțină lume a băgat-o în seamă. Din păcate. Pentru că respectiva carte este, practic, nici mai mult, nici mai puțin decît un manual cinic de cinică gestionare a puterii în zilele noastre.

E vorba despre felul în care sistemicii de la putere creează crize pentru a le veni mai ușor să pună mîna pe putere și mai ales să o păstreze, nestingheriți de efortul societății de a-i trage la răspundere.

Secretul constă în manipularea standardelor publice de evaluare a guvernanței.

E simplu. În vremuri obișnuite, lipsite de pericole iminente, lumea are prostul obicei să-și orienteze atenția asupra eficienței și mai ales asupra moralității actului de guvernare. Cuvîntul magic este “accountability”. Adică trasul la răspundere.

De ce ați luat decizia respectivă? Cum ați cheltuit banii? Ce soluții alternative aveați? Sînteți siguri că ați ales-o pe cea mai bună? Și, mai ales și mai ales, vestita întrebare: ați respectat legea sau nu?

Nasoale întrebări. Miezul nemulțumirii publice, concretizat în morala, constipata, vigilenta mișcare publică din jurul conceptului “anti-corupție”. O bătaie de cap care nu lasă sistemicii să-și facă de cap. Și care, printre altele, și îngreunează mult actul de guvernare, procopsindu-l cu un lest procedural puternic inerțial. Nu mai spun de convertirea sa într-o prodigioasă armă electorală. Kodruța. Kodruța everywhere.

Aici intervine necesitatea scoaterii din pălărie a unei convenabile crize. Precum în filmul “Wag The Dog”, cînd se inventează un război de mucava pentru a-l scoate din necaz pe omul politic care stă prost în sondaje, la fel și cu nevoia de a genera o criză continuă. Nici nu scapi de una, că se scoate din pălărie următoarea.

Scopul este unul cît se poate de prozaic. În vremuri “excepționale”, regulile pot fi schimbate în mod convenabil pentru cei de la putere. Normalitatea devine stare de alertă. Scrutinul public nu mai este atît de riguros. Emoțiile oamenilor se transformă din unele preponderent negative, ranchiună, resentiment, hiper-criticism, lipsă de încredere, furie, ură, în unele fie pozitive, recunoștință, mobilizare, fie convenabile, angoasă, frică, preocupare.

Și uite așa se netezește calea celor de la putere, care-și pot vedea de treabă cu mai puțină bătaie de cap.

Criza Covid a fost un exemplu de manual al acestei metode de guvernare. Deciziile nu mai trebuie să mai fie despicate în patru de o opinie publică cîrcotașă. Pentru că, nu-i așa, e pericol și e nevoie de stare de alertă, stare de urgență, stare de război. Procedurile de achiziție nu mai trebuie să mai țină cont de birocrație, de evaluarea costului, de legalitate, pentru că toată preocuparea se mută dinspre eficiență spre eficacitate.

Și gata fandacsia. Gata dictatura mascată. Simplu. Necesar. Inexorabil.

Vă mai aduceți aminte cum achiziționau Orban împreună cu Arafat izolete și măști? Nu mai conta cît costau, cum se achiziționau. Să fie. Să fie multe, că e nevoie.

Dar de Cîțu și de dragii de useriști de la Ministerul Sănătății, vă mai aduceți aminte cum cumpărau dragii de eicantități imense de vaccin, suficiente încît să vaccinăm zece Românii, nu una, la niște prețuri amețitoare? Miliarde de euro aruncați pe apa Sîmbetei, fără să producă nici un fel de consecințe penale. Cui îi mai pasă de Codul Penal, cînd bate dezastrul la ușă?

Asta e miezul logicii doctrinei șocului, a crizei perpetue. Ca răspuns la puternica armă electorală numită “campanie electorală perpetuă”, s-a inventat contra-măsura numită “criză perpetuă”. Nu mai e loc de normalitate, pentru că cei de la putere doresc să trăim într-o criză perpetuă, convenabilă lor.

Ce ați văzut în ultimii ani e transpunerea în realitate a acestei teorii politice. Am avut parte de doi ani de Covid, în care standardele de evaluare a calității guvernanței politice au luat o pauză forțată, foarte convenabilă sistemicilor de la putere.

Cînd Covidul dădea semne că sughiță și că-și pierde din puterea de a speria lumea, de a o băga în cotețul conformismului generat de pericol, iaca brusc a înflorit cît se poate convenabil războiul din Ucraina.

Emoțiile publice iar s-au pozitivat. Iar am avut parte de fenomenul “rally around the flag”. Lumea a prins din nou drag de conducătorii noștri multiubiți, fiind speriată de spectrul invaziei rușilor.

N-a mai contat nici criză energetică, nici facturi uriașe, nici abuzuri instituționale, nici furia la adresa creșterii oribile de prețuri. Trăiască și înflorească mult iubiții noștri conducători, căci ei și doar ei ne scot din necaz, ne apără în înțelepciunea lor de război și de suferință.

Pe lîngă sloganul Slava Ukrainii, în mintea oamenilor a înflorit în mod convenabil și ideea de Slava CSAT, Slava Armata, Slava Servicii, Slava Guvern, Slava Președinte. Slava ăia care ne conduc. Să trăiască și să ne călărească, pentru că fără ei nu se poate.

Capacitatea critică a populației a luat din nou concediu. Cine îndrăznește să pună întrebări este imediat înfierat și demonizat ca fiind coadă de topor a lui Putin. La război nu se comentează, nu se discută, se execută. Lasă, că știu ei mai bine.

Convenabil procedeu de domesticire. Și foarte puternic.

Însă domnii de la putere au deja o problemă. În cîteva luni, subiectul “războiul din Ucraina” se va croniciza și-și va pierde puterea de atracție. Șocul acestui pericol se va atenua, ni se vor toci sinapsele și ne vom obișnui cu el. Sînt deja semne în sondaje că nu mai contează atît de mult precum conta cu o lună în urmă.

Ce se întîmplă în asemenea situații? Lumea se vindecă de frica de moment și se întoarce la temerile sale vechi, la alea civile, de dinainte de catastrofă. Prețuri, criză economică, spectrul sărăciei. Facturi la energie. Combustibili foarte scumpi. Totul scump.

Nasol. Nu e bine pentru cei de la putere. Se supără oamenii din nou. Înflorește din nou discursul critic. Crește din nou opoziția, aflată în momentul de față în corzi. Își aduce aminte lumea din nou de vestita luptă anti-corupție. Crește Kodruța în sondaje, pe măsură ce se apropie prezidențialele. Crește și Simion.

Mai mult de-atît. Apar deja voci care să pună la îndoială buna gestionare a crizei Covid din ultimii doi ani.

Ce-ați făcut cu izoletele? Dar cu miliardele de euro prăpădiți pe cumpărat vaccinuri pe care nu le folosim și care deja expiră? Cum e cu efectele adverse ale vaccinurilor, despre care clamați că nu există?

Că uite, deja e știre oficială că Johnson & Johson a fost interzis, că produce cheaguri de sînge. Exact ceea ce criticii vaccinării grăbite trăgeau semnale de alarmă acum un an, care însă la vremea respectivă erau respinse în mod vehement de către deținătorii adevărului oficial.

Vă mai aduceți aminte cum erau respectivii tratați drept anti-vaxeri și conspiraționiști și medievali, tăvăliți și demonizați pe toate canalele oficiale? Ce să vezi, iete că ce era considerat teoria conspirației acum un an a devenit deja adevăr oficial primăvara asta.

Deci nu bun. Deci buba. Deci trebuie făcut ceva. Repede. Musai.

Pentru a se pune batista pe țambal, știți ce se va întîmpla, pe măsură ce criza războiului din Ucraina se va toci în mințile oamenilor? Simplu. Se va scoate din nou din pălărie criza Covid.

La toamnă, pregătiți-vă să înceapă isteria din nou.

Săriți, sfîrșitul lumii. Stați în casă dacă vă pasă. Iar murim cu toții. Să fugim, a apărut o variantă și mai catastrofică. Varianta a șaptea de omicron epsilon psi kappa tau. Tot alfabetul grecesc la rînd. Vai, ce dezastru. Trebuie să ne mobilizăm. Neapărat să instituim starea de alertă. Să se vaccineze toată lumea din nou. Să închidem societatea, să nu mai miște nimeni pe stradă. Cîrpa din nou la gură, obligatoriu toată lumea.

Și mai ales și mai ales: hai să nu mai punem la îndoială adevărul oficial, pertinența acțiunilor celor de la putere.

Tot arsenalul de generare a spaimei va fi scos de la naftalină și pus în aplicare din nou. Vom vedea din nou fețe preocupate și serioase. Raed Arafat va fi din nou șeful informal al țării. Formatorii de opinie solemni vor clamadin nou catastrofa.

Vă mai aduceți aminte acum un an, în 2021, la începutul verii, pe măsură ce cazurile de Covid scădeau și lumea credea că am scăpat în sfîrșit de sărăcia asta de pandemie și de restricțiile asociate cu ea? Atunci veneam să vă spun: stați liniștiți, nu vă amăgiți. La toamnă ne bagă din nou la coteț, vor pune din nou pe tapet Covidul. La vremea respectivă nu ați crezut, m-ați considerat prăpăstios. Iete că am avut dreptate: astă toamnă am luat-o din nou de la capăt. Ne-au băgat din nou la coteț.

Vin acum și vă spun același lucru. La toamnă vor scoate din nou criza Covid de la naftalină, pe măsură ce criza din Ucraina își va pierde din puterea de a genera frică socială. Vom trece din nou prin același ritual de justificare a situației excepționale, care necesită măsuri excepționale și îngăduință din partea opiniei publice.

Hai să fim cuminți, că iar e pericol. Hai să nu-i tragem la răspundere, că ei sînt înțelepți și știu mai bine decît noi. Hai să stăm potoliți, să nu generăm mai multă tensiune decît e cazul, căci situația necesită pace socială. Hai, un pic de răbdare. Stați la coteț, dacă vă pasă.

Știu: nu mă credeți. Iar o să ziceți că sînt mai prăpăstios decît e cazul. Treaba voastră. Deja cei de la Bruxelles, vestita Comisie Europeană, au anunțat că prelungesc valabilitatea Certificatelor Verzi cu încă un an. Și că doar cei vaccinați cu booster au Certificatele Verzi valide. Restul, o luați de la capăt, e ca și cum nu v-ați fi vaccinatdeloc. O să fie nevoie să băgați din nou ser experimental în voi. Poate chiar de-ăla bun, de-ăla Johnson & Johnson, că probabil mai avem pe stoc. Ghinion.

Deci să nu ziceți că nu v-am spus. Doctrina Șocului se aplică în mod riguros, științific. Și mai ales consecvent. Mașinăria de generare de continuă panică nu ia deloc pauză. Ca să fie bine, să nu fie rău. Ca să scadă standardele de evaluare a competenței actului de guvernare. Și ca să ne păstorească mai bine. Ca niște oi placide ce sîntem.

Știți versurile? Vi le mai aduceți aminte? Timpuri Noi, Perfect, 1992.

Oile placide

s-au așternut la iernat

privesc Covidul cu multă poftă

din care vor consuma iarna întreagă.

Perfect.

 

Oh,

Totul e minunat,

Ooooooh,

Miinuunaaat.