de Mihaela TRIF

După ce a fost diagnosticat cu Covid-19, Andrei Pinte, managerul de vânzări al unei companii IT din Cluj, a vrut să afle de la Direcția de Sănătate Publică (DSP) a județului ce trebuie să facă mai departe.

A sunat de mai multe ori la numărul de pe internet al instituției, însă nu i-a răspuns nimeni. „Mi-am pus un contor pe auto redial-ul telefonului și am ajuns să apelez DSP Cluj de peste 850 de ori, era mereu ocupat”, spunea el pe Facebook.

Cazul tânărului de Cluj poate fi multiplicat la nivel național.

Se spune ca, in toate judetele, call-center-urile DSP-urilor sunt subdimensionate și nu fac față volumului mare de apeluri, ceea ce îngreunează – uneori chiar împiedică – accesul la informații al persoanelor diagnosticate cu Covid. Dar oare chiar asa subdimensionate sa fie Directiile de Sanatate Publica? O sa va aratam ca nu. 

 

Direcțiile de Sănătate Publică din toată țara au primit în ultimii doi ani roluri principale, ca niciodată în istoria lor de funcționare (aici aveti si documentul care explica rolul imaginat de Ministerul Sanatatii pentru DSP-uri).

Motivul? Pandemia.

Însă aceste servicii teritoriale, subordonate guvernului au picat examenele esențiale, nefiind pregătite pentru a face față pandemiei. Peste noapte, o multitudine de atribuții le-au fost transferate în sarcină, de la call center prin care să calmeze populația, la ”consultații” prin telefon de tipul „ăsta are, ăsta n-are” COVID.

StrictSecret a analizat peste 2000 de declarații de avere aparținând angajaților de la toate DSP-urile din România. O parte dintre aceștia au dat bir cu fugiții din primul an de pandemie, o altă parte s-a retras în pensie, iar unii au ajuns să obțină venituri mult mai mari decât managerii fiecărui serviciu teritorial, profitând de bonusurile prin care Ministerul Sănătății încerca să-i țină la locurile de muncă pe cei din sistemul sanitar.

 

Unii cu 3.000 de lei pe lună, în orașe scumpe, alții cu 18.000 pe lună în județe mai puțin populare

 

Ideea acestei analize s-a născut din mai multe considerente.

După cum spuneam și anterior, DSP-urile nu erau oricum populare, prea puțină lume cunoscând ce atribuții au aceștia. Odată cu punerea acestor structuri în lumina reflectoarelor, prin linii directe cu cetățenii, cetatenii au crezut în acești angajați, au crezut că au o șansă ca după ani de zile în care au făcut parte dintr-o direcție care are în denumire ”SĂNĂTATE PUBLICĂ”, acum puteau să fie de folos.

Sistemul de DSP-uri este unul dintre cele mai învechite din țară, străin de digitalizare, total nereformat, care a fost forțat acum de guvern să iasă cu numărători, raportări, indici, păreri, etc.

Dar DSP-ul nu este cunoscut pentru practici de prevenire, pentru idei inovative sau pentru dorințe de evoluție spre digitalizare.

Așa se face că DSP-urile au ratat indeplinirea unei simple atribuții pe care o aveau in pandemie: aceea de a elibera adeverințele pentru persoanele infectate de covid, ca aceștia să le justifice patronilor/diriginților de la școală,sefilor că au trecut prin boală și au un motiv pentru absență.

Cum ar fi fost daca ar fi existat un sistem electronic prin care persoana vizată obținea aceste adeverințe în mod legal, eficient și la timp, fără să stea cu telefonul în mână timp de 4-5 zile de dimineața până seara, poate-poate prinde un desepist la telefon (și dacă avea noroc sa i se răspundă, să nu fie ulterior amânat cu solicitarea)?

Cum ar fi fost ca acest sistem să fi fost creat măcar în primele 6 luni de pandemie, nu să treacă 2 ani de criză pandemică, și să fim în aceeași jenantă situație?

Rămâne o enigmă ”existența” in continuare a acestor structuri teritoriale, precum și faptul că sunt încă duse în spate din bani publici ca un soi de căruță peticită: fără investiții, fără perspective de viitor.

Cui mai folosește acest sistem învechit? Ce ministru al Sănătății își va asuma reforma acestor direcții județene inutile? Că nu sunt singurele: mai avem inspectoratele școlare, direcțiile de statistică, direcțiile agricole, toate carcase birocratice redundante.

 

Lista incompetenților din DSP-urile României

Și totuși, aproape 2000 de persoane au trecut prin statele de plată ale acestor DSP-uri în ultimul an. 2000 de birocrați plătiți degeaba, căci eficiența lor a fost zero. Am făcut noi “muncă de chinez” și am luat la purecat cele 2000 de declarații de avere din “sistem” ca să obsrvam că DSP-urile sunt pline de “consilieri”, auditori, șefi de birou și inspectori “superiori” și de foarte puțini medici. Păi, cum să fie sistemul de DSP-uri eficient când este compus din frecători de mentă?

Această căruță alimentată cu salarii stabile a făcut jocul politicului și s-a bucurat de salarii mărite cerand cu nesimtire ajutor de la studenți și voluntari.

 

 

O să vi se pară mult, noi sperăm că nu, dar în tabelul de mai jos aveți 1.500 de români, cu funcțiile și salariile aferente acestora, care reprezintă pilonul de sprijin al politicului în convingerea populației că suntem pe mâini bune.

Doar că populația nu mai e convinsă demult că Statul Român îi este sprijin.

 

Notă: Jurnalista Mihaela Trif s-a alăturat în 2021 proiectului StrictSecret.ro unde publică materiale de interes național.

 

Mihaela Trif a studiat la Facultatea de Științe Politice din cadrul UBB Cluj și lucrează de 8 ani în presă.

În ultimii patru ani, a condus secția de investigații din cadrul Ziar de Cluj, concentrându-și atenția pe anchete și dezvăluiri care au fost preluate de presa națională cu materiale despre procese de răsunet, arestări spectaculoase, anchetatori talentați sau corupți, inculpați violenți și victime neajutorate.