Un lucru care îmi place foarte tare, deși e ciudat să spun asta când fac referire la războiul din Ucraina, este faptul că foarte mulți români sunt extrem de interesați de tot ce mișcă în acest război, caută să se informeze corect, verifică conturi de Telegram și Twitter pentru a surprinde răsturnările rapide ale conflictului. Pentru un popor ca al nostru, mai degrabă interesat de ce a mai mâncat Bianca Drăgușanu în excursia din Bali, este reconfortant să vezi că există o aplecare serioasă asupra războiului din Ucraina din partea opiniei publice care urmărește acest război nu ca pe un subiect de studiu, ci, cred eu, dintr-un alt punct de vedere mult mai emoționant: e un alt fel de a-i fi alături greu încercatului popor ucrainean.

Tot eu văd în ultima săptămână că s-a umplut media mainstream de analize despre “cum se va finaliza războiul din Ucraina”, unii analiști indicând 4 scenarii, alții 6, ca la o carte de dezvoltare personală despre “cum să fii un părinte mai bun în 10 pași”.

Mii de copii au fost uciși de bombe, zeci de mii de oameni au fost împușcați sau exterminați de rachete, viețile a milioane de oameni care trăiesc acolo sau care au fugit din Ucraina au fost spulberate într-o clipită. Este cea mai cruntă încleștare de pe teritoriul Europei de la finele celui de-al doilea Război Mondial, am avut atâția ani de pace minunată și totul s-a stricat într-o secundă, când un bolnav psihic a decis că o are prea mică și că poate i-ar putea crește dacă ar asasina un popor întreg.

Mă consider un om cu carte și, cu siguranță mai informat ca mulți dintre semenii mei, și tot stau să mă întreb cum dracu este posibil să se mai întâmple așa ceva în 2022, cum este posibil să nu avem soluții ferme pentru a stopa niște zărghiți care pun în pericol securitatea unui continent sau chiar a lumii?!

Sunt și alte lucruri care frapează, dacă e să discutăm de Ucraina. Este șocant că bășinoșii de la Bruxelles care toacă sută de miliarde de euro pe povestea intitulată Uniunea Europeană nu au reușit să găsească nici o soluție de a integra în ultimii șapte ani Ucraina, care este, să nu uităm, cea mai mare țară ca și suprafață din Europa și a șasea ca populație. Pentru nimeni nu a contat ce s-a întâmplat în Crimeea, era mai util pentru măreața Germanie să mai facă un business cu Moscova.

Ucraina trebuia invitată acum 7-10 ani în UE, nu acum, pe sistem fast-forward.

Alt lucru șocant este slăbiciunea deja dovedită a armatei rusești, lucru care mi s-a părut cu adevărat interesant, pentru că Rusia a pornit la drum cu ceea ce a părea să fie a doua armată a lumii și primele 100 de zile de conflict ne-au arătat că a fost o adunătură de tăblărie ineficientă.

Da, sunt convins că dacă nu interveneau americanii sau britanicii sau cele mai puternice țări din Europa cu finanțări mascate și suport militar indirect, cu resurse și mercenari, cu expertiză militară, ucrainenilor le-ar fi fost mai mai greu să reziste. Dar Putin se aștepta cu siguranță să-i fie mai ușor să pună gheara pe Kiev și și-a luat-o foarte sus.

 

Rusia a pierdut foarte mulți bani în tehnică militară și peste un sfert din trupele trimise se roagă acum degeaba la porțile Sfântului Petru.

Se întâmplă însă lucruri și nu dintre cele mai bune. Opinia publică din fiecare țară europeană suferă drastice schimbări de viziune în ceea ce privește războiul din Ucraina. Admirația și suportul “Lumii” față de atrocitățile pe care ucrainienii sunt nevoiți să le suporte diminuează.

Dar nici “opinia publică” de azi nu e aceeași opinie publică ca la finalul celui de-al doilea război mondial, cea care atunci când închidea ochii la finele lui 1945 își aducea aminte de fiecare mort din familie, de fiecare suferință trăită de-a lungul conflictului.

 

Suntem la aproape 80 de ani de sfârșitul celui de-al doilea Război mondial, nivelul nostru de trai este incredibil de ridicat în comparație cu ce însemna anul 1945 pentru locuitorii Europei. Cu atâta pace la dispoziție, am pierdut din fericire contactul cu ororile războiului, cu sicriele, cu tații absenți de la masă, cu sirenele, cu bombardamentele jegoase care distrugeau o comunitate în patru minute, cu violurile, cu foamea cruntă.

Ne-a fost bine timp de 80 de ani.

La 2022, am exterminat aproape de tot foamea pe Bătrânul Continent și singurul semn de sărăcie este dacă chiar nu ai televizor LED cu 8K.

Influențați major de adrenalina pe care social media ne-o oferă zi de zi, drogați mereu cu noutățile de pe canalele de socializare, în absența a ceva nou, pompat constant pe telefoanele noastre, chiar și războiul ne poate plictisi.

Una peste alta, este posibil ca în viitorul foarte apropiat să intrăm într-o fază ciudată de oboseală emoțională față de subiectul războiului din Ucraina.

Deja sunt semne, de la opincă la vlădică. Opinca lui Nea Ion deja spune pe Facebook “să ne mai lase Zelensky în pace cu pretențiile sale și cu strigătele lui de ajutor, fiindcă, vorba aia, nici noi nu avem de unde”.

Este și atitudinea vlădicii Macron care n-a dat curs cu prea mare bucurie apelurilor lui Zelensky.

Singurii care i-au strâns pe toți la masă convingându-i să meargă înainte cu susținerea Ucrainei, singurii ambițioși care nu au uitat cât de mult a fost distrusă lumea de-a lungul celor două războaie mondiale sunt americanii.

Americanii sunt cei care au insistat și vor insista ca Ucraina să fie susținută financiar, logistic, militar, pentru a rezista cât mai mult în fața lui Putin, pentru ca Ucraina să pierdă cât mai puțin.

Degeaba vor americanii însă prin gura lui Joe Biden să susțină Ucraina “as long as it takes”, fiindcă europenii mereu cred că și le știu pe ale lor, mereu au fost mai ocoși și cumva mai influențați și mai atenți vizavi de problemele lor interne.

Fiecare țară din Europa a resimțit crunt criza pandemică, nu că restul globului ar fi zburdat de bucurie și bunăstare.

Dar majoritatea țărilor din Europa au trăit întotdeauna foarte bine în ultimii 30 de ani și, de aceea, orice fel de suferință din punct de vedere economic, orice tensiune cât de mică, li se pare insuportabilă occidentalilor, față de națiunea venezueleana sau egipteană, de exemplu, mult mai sărace și care îndură insuportabilul zi de zi.

Europa începe să mârâie pe la colțuri, în fiecare țară ce compune Uniunea Europeană se formează un nou curent, acum mic, dar care va deveni tot mai mare, pe măsură ce povara economică pe care trebuie să o suporte țările Uniunii Europene pentru a susține Ucraina se va contopi cu povara economică a creșterilor de prețuri la energie și alimente din Occident.

Stâlpii Europei, Germania și Franța, dar și stâlpul Lumii, Statele Unite, nu stau foarte bine din punct de vedere economic.

În SUA, se tipăresc la dolari într-o veselie, lucru care nu are cum să nu afecteze finanța mondială. Tot în Statele Unite, încep să se pună deja marile întrebări, cu atât mai mult cu cât sondajele arată un lucru îngrijorător pentru democrați: posibilitatea ca Trump să revină pe cai mari pentru un al doilea mandat.

Macron a avut prea puțin timp să se împăuneze cu victoria sa la prezidențiale și să profite de șansa de a deveni liderul de facto al Uniunii Europene, fiindcă a pierdut majoritatea absolută din parlamentul francez, iar presiunea economică pe care Franța o are de îndurat cu atâta protecție socială, la care se adaugă criza post pandemică și criza războiului, este enormă.

Germania nu-și găsește locul în toată această discuție despre Ucraina, participă, dar nu se prea bagă, de aia nici nu vedeți ca Germania să fie foarte vocală în susținerea Ucrainei sau în stuchirea Rusiei, când, de fapt, salivează economic după parteneriat lucrativ pe care l-a avut cu Moscova atâtea zeci de ani.

Este edificator ultimul interviu al Angelei Merkel în care, cu un tupeu de baborniță ce știe că nu poate să fie lovită, afirmă că nu consideră că trebuie să-și ceară scuze pentru parteneriatul economic cu Rusia, ce a făcu dependentă energetic Germania și care a consolidat atâția ani statutul lui Putin în regiune.

 

Începând cu luna mai, Rusia a început să recupereze semnificativ în conflictul din Ucraina. Este aproape să captureze întreaga regiune Donbas și coasta Mării Negre.

Dacă se va întâmpla, nu numai că Putin va putea să se laude cu acest succes, dar va stabili el și nu altcineva condițiile de încetare a focului, cu consecințele de rigoare.

Dacă pierde Donbasul și accesul la Marea Neagră, Ucraina nu numai că devine mai mică teritorial, dar devine și handicapată din punct de vedere economic, căci rămâne fără ieșirea la mare, adevărata miză a lui Putin, dacă e să mă întrebați pe mine.

Impactul colosal pe care deja războiul l-a avut asupra Ucrainei, țară care și-a pierdut într-o clipită infrastructura, industria, populația, agricultura, va aduce și în rândul ucrainienilor discuția, de altfel rezonabilă, despre cât de oportună mai este continuarea Rezistenței, cât de mult mai merită ca războiul se continue după ce accesul la coasta Mării Megre a fost pierdut.

Admițând că s-ar ajunge la această pace pierzătoare pentru Ucraina, vă garantez că cel puțin Franța, Italia și Germania vor intra în două milisecunde în negocieri economice cu Vladimir Putin pentru a recupera pierderile suferite din întreruperea relațiilor comerciale dintre cele trei țări și Rusia.

E cinic? Hahaha, puteți să zbierați în pungă cât vreți, dar așa au procedat întotdeauna stâlpii Europei la finele oricărui război major care a atins continentul nostru: pe deoparte, au vărsat lacrimi și au ridicat monumente întru amintirea eroilor care s-au sacrificat în războaie, pe de alta, s-au pus pe semnat noi contracte economice, profitabile pentru toate părțile, pe care le-au mascat pervers sub sintagma “proiecte de reconstrucție”.

Încă una.

Cine crede că Ucraina va fi primită pe repede înainte în Uniunea Europeană este fie naiv, fie ignorant cu privire nu numai la procedurile necesare, ci și la contextul în care acest lucru ar putea avea loc. Marile cancelarii care insistă să susțină proiectul Uniunii Europene nu au uitat cât de greu le-a fost cu Bulgaria și România, complet nepregătite pentru Integrare și cărora le-a luat aproape un deceniu să se “conformeze” cât de cât cu pretențiile unui proiect atât de ambițios cum este UE.

Și astăzi România și Bulgaria joacă la retrogradare în “campionatul” Uniunii europene, de ce am crede că Ucraina ar putea parcurge foarte repede pașii necesari pentru Integrare și de ce cineva sănătos la cap ar crede că o țară ca Ucraina ar putea fi iertată de parcurgerea acestor pași.

O integrare forțată a Ucrainei reprezintă un risc greu de cuantificat pentru integritatea UE, ca să nu mai punem în discuție și că țările membre trebuie să găsească soluții pentru a finanța integrarea acestui nou membru.
Pe “praful” ăsta, nu prea cred.

Și de aceea cred că Rusia ar trebui să înceapă să fie privită ca un dușman global al națiunilor care mai cred în democrație, în drepturile omului, a celor care doresc ca viitorul omenirii să nu mai fie presărat cu războaie.

Rusia trebuie foarte repede considerată public o țară teroristă. Și să primească tratamentul cuvenit.

NATO trebuie să iasă din paradigma “nu ne putem băga, pentru că Rusia nu a atacat alianța, că e un conflict regional”. Bull shit!

Este imperativ ca Rusia să fie îngenuncheată cât mai repede sau cel puțin să fie “debarasată”de prezența fizică și anvergura malefică a lui Putin.

Dacă Rusia câștigă și Ucraina pierde, Rusia câștigă enorm și noi pierdem enorm.

În momentul în care Putin va controla accesul la mare atât în Rusia, cât și prin Ucraina, va controla în fapt o treime din transportul mondial de grâne, lucru care aduce Rusiei privilegiul de a influența destinele unei părți însemnate din Africa și chiar a întregului Orient Mijlociu.
Dacă Putin câștigă, va avea cu siguranță o greutate mai mare acest câștig decât un simplu succes militar, de vreme ce, pe lângă conflictul militar cu care se va lăuda, va putea să arate Lumii că a rezistat și embargoului fenomenal pe care aproape toate națiunile democratice i l-au aplicat în ceea ce privește exporturile de gaze și petrol.

Putin s-a descurcat incredibil de bine reușins să redirecteze tot ce înseamnă export de gaz și petrol către India și China, așa că va dori în mod special să discute de pe alte considerente o eventuală pace energetică cu, de exemplu, Germania, care era atât de dependentă de Rusia acum un an și care regretă ideea închiderii premature a centralelor pe energie nucleară.

Da, nu era prost Macron când spunea că Rusia nu trebuie umilită, da, este o perspectivă, dar eu cred că Liderii Lumii Democratice, mă rog, cei care decis destinele noastre pe acest glob, ar trebui să lase la o parte retorica diplomatică și să accelereze pe orice cale eliminarea lui Vladimir Putin din postura de lider al Rusiei, că o fi cu ajutorul unui glonț tras de un SEAL, că o fi de la dronă sau că o fi prin negocieri cu cei din cercul intim al lui Putin să-i facă felul.

Rusia nu trebuie lăsată să câștige în Ucraina pentru că un asemenea câștig îi va oferi Chinei prilejul de a deveni liderul zonei eurasiatice, în disprețul salbei de 7000 km de baze americane care înconjoară Eurasia, pe post de joardă punitivă pentru China.

Singura victorie acceptată și acceptabilă trebuie să fie moartea sau înlăturarea lui Putin. Iar asta nu ține de Ucraina.